Victorie sau eșec electoral? Lecția Ungariei în oglinda alegerilor din România

Victoriile politice nu se obțin doar prin intermediul platformelor digitale, ci prin contact direct cu alegătorii. Aceasta este, pe scurt, o lecție importantă ce reiese din analiza ultimelor evenimente politice, o lecție care pare să fi fost neglijată de mulți actori politici, inclusiv în contextul recentelor alegeri.

Asimetria internetului politic

Partidul condus de Viktor Orban, Fidesz, a investit masiv în propagandă online, dar succesul nu a venit doar de acolo. Adversarul său, Peter Magyar, a câștigat teren prin simpla prezență în teritoriu, demonstrând limitele propagandei virtuale.

Rețelele sociale sunt eficiente pentru demolarea adversarilor, dar mai puțin pentru guvernare. Ele încurajează polarizarea și conflictul, dar nu contribuie la construirea unei încrederi reale în rândul electoratului. Un regim instalat de mult timp la putere, care controlează instituții și resurse, are de înfruntat o logică diferită, aceea a prezentării unui bilanț concret.

Eșecuri repetate și costisitoare

În România, în 2024, coaliția PSD-PNL și aparatul apropiat de Klaus Iohannis au încercat să lupte cu extrema dreaptă pe terenul acesteia, cu clipuri, sloganuri și consultanți. Rezultatul a fost un eșec electoral, în ciuda resurselor investite.

Urmărind aceeași schemă, și în contextul actual, mulți au fost tentați să utilizeze rețelele sociale, ignorând importanța contactului direct cu alegătorii. Nicușor Dan, actualul președinte, a câștigat sprijinul electoratului datorită imaginii unui om recognoscibil, nu prin campanii sofisticate pe Facebook. Oamenii au votat nu pentru clipuri, ci pentru a preveni instalarea unui regim considerat extrem.

Provocările erei digitale

Internetul 2.0 este mai potrivit pentru vehicularea emoțiilor decât pentru prezentarea faptelor și argumentelor. Emoția nu se traduce mereu în legitimitate și victorie. Rețelele sociale pot genera panică, dar nu pot convinge milioane de oameni de competență și onestitate.

De asemenea, rețelele sociale sunt utile pentru interferențe externe, dar nu pentru ca o societate democratică să se apere. Pentru aceasta sunt necesare reglementări și autorități capabile să controleze și să aplice legislația în mediul online. Republica Moldova a luat deja măsuri, în timp ce România încă ezită.
Pentru a construi un viitor politic sustenabil, soluția rămâne aceea veche: prezența în teren și contactul direct cu electoratul.