Timp de peste patru decenii, Uniunea Sovietică și, ulterior, Rusia au urmărit un plan deliberat de a destabiliza și diviza alianța occidentală NATO. Acțiunile Moscovei, în special în perioada Războiului Rece, au fost centrate pe crearea de tensiuni între Statele Unite și Europa, cu scopul de a slăbi un front comun considerat o amenințare pentru interesele sale strategice și geopolitice. În prezent, aceste eforturi par a fi culminat în ceea ce mulți analisti descriu ca fiind cel mai clar și mai direct atac asupra unității transatlantice din ultimele decenii.

### Tactici de divizare și influență în Europa

De-a lungul anilor, strategia Kremlinului a fost clară: alimentarea unor controverse interne, sprijinirea partidelor eurosceptice și promovarea de dezinformare pentru a crea disensiuni. Mass-media controlată de stat și rețelele sociale au fost folosite intensiv pentru a răspândi mesaje care fragilizează încrederea în instituțiile europene și în politicile NATO. În același timp, Moscova a investit în secțiuni de infrastructură critică și în sporirea influenței economice în statele mai vulnerabile din Europa de Est.

Aceasta a fost o etapă continuă, începută încă din perioada sovietică, dar extinsă și intensificată după 1991, când Uniunea a fost dizolvată. Astăzi, armamentul informațional și acțiunile de influență reprezintă un aspect esențial al războiului hibrid, în care Rusia a fost extrem de activă. Toate acestea au avut ca scop fragilizarea coeziunii NATO, pentru a permite Rusiei să redobândească influența pierdută odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice.

### Putin și moștenirea sovietică în politica externă

Președintele Vladimir Putin a preluat această moștenire cu naturalețe, adaptând-o noilor condiții geopolitice. În ultimul deceniu, el a condus o politică de reafirmare a situației Rusiei ca putere globală, folosindu-se de conflicte regionale, destabilizarea altor state și, nu în ultimul rând, de manipularea mediatică. În ultimele luni, tensiunile legate de Ucraina și manevrele militare din apropierea granițelor NATO au reaprins discuții despre intențiile Rusiei de a-și reafirma statutul de actor hegemonic în Europa.

Ceea ce a fost odată o serie de acțiuni mai gradate și strategii de influență se pare că a evoluat către o confruntare directă, în care Moscova pare să profite de instabilitatea și diviziunile din occident. În același timp, alianța occidentală pare să fie marcată de un anumit grad de dezbinare, dificultăți în formularea unei poziții unitare și în adaptarea la noile provocări.

### O amenințare care renaște

În fața acestor evoluții, Uniunea Europeană, NATO și Statele Unite trebuie să-și reevalueze strategia și să-și întărească unitatea pentru a contracara noile forme ale războiului hibrid. Tensiunile din Ucraina, manevrele din Belarus și campaniile de dezinformare sunt doar câteva exemple ale provocărilor actuale.

Deși perioada de polarizare și confruntare directă pare să continue, nu este exclus ca eforturile de reforțare a coeziunii și de consolidare a apărării comune să fie soluția în fața unei Rusii tot mai determinată să-și exercite influența în regiune. În acest context, spațiul european trebuie să depășească diferențele interne pentru a face față unei amenințări persistente, iar NATO să-și reafirme angajamentul pentru securitatea colectivă. Viitorul va arăta dacă această unitate va fi suficient de puternică pentru a respinge încercările Rusiei de a relua poziția de actor dominant în Europa, așa cum pare să fi fost odată cu oferta facilitată a Kremlinului.