Conform Digi24: Agitația diplomatică a lui Donald Trump, limitată de provocările interne și externe

Președintele SUA, Donald Trump, a încercat în această săptămână să-și consolideze poziția pe scena mondială prin evenimente diplomatice de anvergură, de la un discurs important în fața Adunării Generale a ONU până la un summit cu liderul chinez Xi Jinping la Casa Albă. Cu toate acestea, conform relatării Reuters, eforturile sale nu au reușit să risipească percepția multor analiști că administrația sa este copleșită de probleme, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Extinderea conflictului cu Iranul, care a contribuit la creșterea prețurilor la benzină în SUA și la scăderea popularității sale, alături de deteriorarea relațiilor cu aliații tradiționali și intensificarea provocării din partea Chinei în domeniul inteligenței artificiale, au marcat săptămâna.

Limitările puterii și rezistența globală

Expunerea limitelor puterii sale l-a pus pe Donald Trump în fața unei rezistențe crescânde din partea liderilor mondiali, pe subiecte variind de la criza din Orientul Mijlociu la războiul din Ucraina. Această situație sugerează o agendă de politică externă care pare să fi ajuns într-un impas, mai ales în contextul alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie, care ar putea constrânge și mai mult poziția sa politică.

În ciuda acestor provocări, discursul său de marți la Națiunile Unite a reamintit modul în care Trump a zguduit ordinea globală bazată pe reguli, creată după Al Doilea Război Mondial. La tribuna unei organizații dedicate menținerii păcii, el a amenințat cu „anihilarea” Iranului, și-a apărat abordarea coercitivă față de Venezuela, afirmând că „câștigătorului îi revine prada”, și a lăsat să se înțeleagă că SUA ar putea mobiliza armata pentru a-și atinge obiectivele internaționale.

Summitul cu Xi Jinping: Fast și ceremonii, dar puține rezultate concrete

Summitul cu liderul chinez Xi Jinping de joi l-a plasat pe președintele SUA în fața unui omolog chinez perceput ca fiind într-o poziție mai puternică, supraveghind o creștere a comerțului țării sale cu restul lumii, în timp ce SUA se confruntă cu consecințele economice ale conflictului cu Iranul. Vizita de stat a lui Xi a fost marcată de fast și ceremonii, dar, conform relatărilor, a fost săracă în substanță, în ciuda discuțiilor pe teme spinoase precum inteligența artificială, comerțul, Taiwanul și Iranul. Cel mai tangibil rezultat pare să fi fost prelungirea cu două luni a armistițiului comercial dintre cele două economii majore, care urma să expire în noiembrie.

În timp ce Trump a părut să evite publicarea eventualelor divergențe, mass-media de stat chineză a relatat că, în privat, Xi l-a îndemnat pe acesta să se opună independenței Taiwanului. Insula guvernată democratic, revendicată de China, rămâne un subiect extrem de controversat în relațiile dintre Washington și Beijing. Atitudinea aparent neconflictuală a lui Trump contrastează cu abordarea sa anterioară, bazată pe tarife, care a fost însă temperată de controlul Beijingului asupra mineralelor rare, o materie primă esențială pentru industriile tehnologică și auto. Brett Bruen, consilier de politică externă în administrația Obama, a declarat că Trump se vedea conducând spre o lume dominată de cel mai puternic, dar devine ezitant în fața puterii chineze în ascensiune.

Impasul războiului cu Iranul și semnele unei influențe în scădere

Războiul cu Iranul, declanșat alături de Israel pe 28 februarie, a planat deasupra săptămânii diplomatice. Conflictul, prelungit timp de aproape șapte luni, a perturbat aprovizionarea globală cu energie și s-a extins către alte țări din regiune. Atitudinea sfidătoare a Iranului, în ciuda loviturilor economice și militare suferite, a devenit cea mai dificilă provocare de politică externă din al doilea mandat al lui Trump.

Discursul său de la ONU a fost folosit pentru a apăra atacul asupra Iranului și pentru a declara că „America s-a întors”, mai puternică ca niciodată. Însă, după o serie de realizări inițiale, bilanțul lui Trump în al doilea mandat este tot mai mult definit de impasuri. Războiul cu Iranul, extrem de nepopular și divizând baza politică a lui Trump, ar putea avea consecințe negative la alegerile de la jumătatea mandatului.

Liderii mondiali par să se pregătească pentru o eventuală scădere a influenței președintelui SUA după alegerile de la jumătatea mandatului. Mulți aliați europeni și asiatici au respins cererile lui Trump de asistență într-un conflict declanșat fără consultarea lor. La reuniunea ONU, unii parteneri ai SUA l-au criticat pe Trump, chiar dacă nu direct. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a avertizat împotriva unei „reveniri la legea junglei” globale, în timp ce președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a condamnat amestecul străin în alegerile interne. Un oficial al Casei Albe a negat ideea unui impas în politica externă a lui Trump, afirmând că acesta se concentrează pe rezultate, nu pe aparențe.

Eforturile lui Trump de a exercita presiuni asupra Ucrainei și Rusiei pentru a accepta un armistițiu energetic limitat nu au avut succes. De asemenea, deși Trump a lăudat un acord cu Danemarca și Groenlanda privind extinderea prezenței militare americane, nu a reușit să obțină proprietatea asupra teritoriului, așa cum își dorise inițial. Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, a observat o tendință crescândă ca diverse țări să îi spună „nu” lui Trump. Într-un moment dat, chiar și președintele american părea să se întrebe despre influența sa internațională reală, declarând public: „Să vedem dacă am vreo putere. Poate că am, poate că nu. Vom afla destul de curând.”

Sursa: Digi24