Conform Descopera: Astronomii au asistat, pentru a doua oară în istorie, la momentul exact al declanșării unei supernove, surprinzând debutul exploziei inițiale de radiații. Descoperirea, realizată cu ajutorul telescoapelor moderne cu raze X, a dezvăluit însă o anomalie care ar putea schimba clasificarea actuală a tipurilor de stele care explodează. Semnalul, denumit SN 2026gzf, a fost detectat în martie 2026 provenind dintr-o galaxie aflată la 500 de milioane de ani-lumină distanță.

O erupție rară, dar neașteptată

Observarea directă a momentului exact al izbucnirii unei supernove a fost mult timp un scop major al astronomilor, însă șansele de a surprinde un astfel de eveniment cu telescoape clasice erau extrem de reduse. Progresele tehnologice, în special apariția telescoapelor cu raze X capabile să monitorizeze regiuni extinse ale cerului, au făcut posibilă această performanță. Detectorul Einstein Probe a identificat prima dată strălucirea de raze X, atrăgând rapid atenția altor instrumente, inclusiv a Observatorului Vera C. Rubin, operațional recent.

Două echipe de cercetători au confirmat ulterior că semnalul provenea de la unda de șoc a supernovei, un eveniment care are loc atunci când explozia străpunge suprafața stelei. Durata acestui fenomen este foarte scurtă, de ordinul secundelor sau orelor, motiv pentru care doar o singură astfel de erupție în raze X fusese documentată definitiv în trecut, cu 18 ani în urmă.

O supernovă atipică fără raze gamma

Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a indicat asemănări cu o supernovă de Tip Ic cu linii spectrale largi, un tip de explozie asociat de regulă cu emisiile puternice de raze gamma (GRB). Totuși, spre surprinderea astronomilor, SN 2026gzf nu a generat nicio explozie de raze gamma detectabilă.

Profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon a sugerat o posibilă explicație: „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”. Imaginile obținute de Observatorul Vera C. Rubin chiar înainte de explozie au oferit indicii cruciale.

Vânturi stelare extreme și un nou mod de a muri al stelelor

Datele au dezvăluit că steaua mamă a supernovei era o stea de tip Wolf-Rayet, cunoscută pentru vânturile sale stelare de o intensitate excepțională. Înainte de a exploda, această stea a expulzat cantități masive de materie, pierzându-și stratul de hidrogen și heliu. Acest strat a acționat ca o barieră, „sufocând” explozia de raze gamma și făcând-o nedetectabilă de pe Pământ.

Această descoperire revoluționară sugerează că exploziile de raze gamma nu sunt o consecință obligatorie pentru toate supernovele de acest tip. Stelele masive, de cel puțin 20 de ori mai mari decât Soarele, par să aibă un mod de a-și încheia existența pe care cercetătorii nu l-au recunoscut până acum. Evenimentul a fost posibil și datorită faptului că s-a produs într-o zonă monitorizată intensiv de noul Observator Vera C. Rubin.

Sursa: Descopera