Conform Mold-street.com: Paradoxul suedez: Colectivism și libertate individuală

Suedia, o țară recunoscută pentru statul său social extins și impozitele ridicate, prezintă o realitate surprinzătoare: o latură libertariană puternică ce se manifestă în diverse aspecte ale societății. Deși social-democrații de centru-stânga domină scena politică, ajungând pentru a 33-a oară consecutiv în fruntea alegerilor parlamentare, modelul suedez combină elemente aparent contradictorii.

Libertăți individuale într-un stat generos

Chiar dacă veniturile sunt impozitate semnificativ, iar redistribuirea bogăției este la un nivel superior celui preconizat de susținătorii pieței libere, Suedia prețuiește libertățile individuale. Statul, deși mare, delegă frecvent furnizarea serviciilor publice către sectorul privat. Aproximativ o treime dintre elevii care absolvă liceul o fac la instituții private, multe dintre ele cu scop lucrativ. Un exemplu elocvent este lipsa impozitului pe succesiune, o caracteristică rară în țările dezvoltate.

În timpul pandemiei de COVID-19, Suedia a adoptat o abordare mai relaxată decât majoritatea țărilor, impunând mai puține restricții. De asemenea, țara nu dispune de un salariu minim național, o particularitate în economiile bogate. Angajatorii beneficiază de o mai mare flexibilitate în angajarea și concedierea personalului, spre deosebire de multe alte state europene. Această combinație a contribuit la o populație cu o proporție semnificativ mai mare de miliardari pe cap de locuitor comparativ cu America.

„Individualism etatic” – O teorie pentru libertate

Istoricii Henrik Berggren și Lars Tragardh au teoretizat conceptul de „individualism etatic”, susținând că statul suedez s-a extins nu doar pentru a reduce inegalitățile, ci și pentru a diminua dependența cetățenilor unii de alții, inclusiv de familie. Un stat mare și impersonal este perceput ca o garanție a autonomiei, oferind o alternativă mai sigură decât relațiile bazate pe necesitate materială sau pe obligații familiale.

Acest model se reflectă în serviciile publice precum îngrijirea copiilor, care sprijină autonomia financiară a femeilor, sau azilurile de bătrâni, ce eliberează copiii de obligații față de părinții în vârstă. Spre deosebire de alte țări, unde gospodăria este unitatea fiscală, în Suedia adulții depun declarații independente. Chiar și educația superioară reflectă această filosofie, unde tinerii suedezi sunt considerați independenți, venitul părinților fiind irelevant pentru calificarea la burse.

Modelul suedez, bazat pe un stat de drept solid, încredere profundă în instituții și un gust pentru consens, se confruntă cu provocări, inclusiv cu o populație din ce în ce mai diversă etnic. Cu toate acestea, tendințele globale către societăți seculare și accentul pe exprimarea de sine sugerează că abordarea unică a Suediei, care a facilitat obținerea libertății atât de constrângerile economice, cât și de presiunile sociale, ar putea fi mai relevantă decât se crede. Pentru suedezi, nu există o contradicție între un stat mare și libertarianism; ei doresc pur și simplu să fie lăsați în pace, împreună.

Sursa: Mold-street.com