Bunurile primite prin donație sau moștenire: ce se întâmplă cu ele în cazul unui divorț?

În contextul unei căsătorii, bunurile obținute de un partener prin donație sau moștenire nu devin automat proprietate comună. Legea stipulează clar că astfel de bunuri rămân în proprietatea exclusivă a celui care le-a primit, indiferent dacă căsnicia este în curs sau se încheie. Această regulă joacă un rol important în partajul bunurilor în cazul unui divorț.

Cum se stabilește coproprietatea asupra unui bun moștenit sau donat

Conform legii, bunurile dobândite prin donații și moșteniri sunt considerate bunuri proprii. Singura excepție este situația în care donatorul sau testatorul specifică în mod expres că bunul respectiv trebuie să fie considerat un bun comun. O altă modalitate prin care un partener poate deveni coproprietar este prin acte juridice separate, cum ar fi o vânzare-cumpărare între soți, o donație de la un soț către celălalt sau alte acte juridice reglementate.

Este important de reținut că simpla prezență a soției sau a soțului într-un act nu conferă automat drept de proprietate. Pentru a fi valabil, este necesar un act juridic corespunzător asupra bunului respectiv, respectând totodată formele de publicitate, cum ar fi înscrierea în Cartea Funciară. Astfel, dacă un soț dorește ca partenerul său să devină coproprietar, este nevoie de o acțiune concretă și explicită, nu doar de căsătorie.

Partajul în caz de divorț: ce se împarte și ce nu se împarte

În cazul unui divorț și al partajului bunurilor, legea stabilește clar ce se va împărți. Se împart doar bunurile comune, adică cele dobândite în timpul căsătoriei prin achiziție comună și cu contribuții comune. Bunurile proprii, precum cele obținute prin moștenire sau donație, nu intră în această masă de împărțeală.
Astfel, o proprietate primită ca donație rămâne, de regulă, a soțului care a beneficiat de donație și nu va fi împărțită la divorț. Excepția apare doar dacă, pe parcursul căsătoriei, s-a decis implicarea celuilalt partener prin acte juridice specifice.

Convenția matrimonială, un instrument de personalizare a regulilor

Legislația oferă, de asemenea, posibilitatea încheierii unei convenții matrimoniale sau a unui contract matrimonial notarial. Acesta poate fi încheiat pe parcursul căsătoriei de către soți și le permite să își reglementeze în mod detaliat regimul bunurilor proprii și comune. Prin această convenție, soții pot delimita bunurile care, în mod normal, ar fi considerate proprii și pot introduce reguli speciale privind administrarea sau dispoziția acestora. Încheierea unei astfel de convenții notariale este o opțiune, nu o obligație legală.

Oficialii din domeniul juridic au subliniat importanța unei bune înțelegeri a acestor aspecte, în special în contextul unui divorț, unde claritatea asupra proprietății bunurilor poate evita dispute costisitoare și prelungite.

Sursa: Playtech.ro