Conform Știrile ProTV: România dispune anual de aproximativ 42,38 miliarde de metri cubi de resurse interne regenerabile de apă dulce. Această cantitate reprezintă circa 0,1% din totalul mondial de 42.810 miliarde de metri cubi, conform datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), preluate de Banca Mondială prin sistemul AQUASTAT și analizate de Visual Capitalist.

Indicatorul vizează apa dulce generată pe teritoriul național prin scurgerea râurilor și reîncărcarea apelor subterane, fără a include aporturile externe. Distribuția la nivel global a acestor resurse este profund inegală, iar România se încadrează într-o categorie distinctă față de țările cu resurse hidrografice masive.

Marile puteri hidrografice ale lumii

Brazilia ocupă primul loc în clasamentul mondial, generând anual aproximativ 5.661 miliarde de metri cubi de apă dulce regenerabilă, ceea ce înseamnă 13,2% din totalul planetei. Acest volum este influențat semnificativ de prezența fluviului Amazon, cel mai mare din lume. Pe locurile următoare se clasează Rusia, cu circa 4.312 miliarde de metri cubi, și Canada, cu 2.850 miliarde de metri cubi. Statele Unite și China completează topul primelor cinci țări, fiecare contribuind cu aproximativ 6,6% la resursele globale de apă dulce. Împreună, aceste cinci state concentrează 43,2% din totalul resurselor regenerabile interne de apă dulce la nivel mondial.

Apa dulce per capita – o altă perspectivă

Volumul total al resurselor de apă dulce nu oferă o imagine completă a accesibilității. Raportarea acestor cantități la populația fiecărei țări schimbă radical ierarhia. Brazilia, deși lider mondial în volum, coboară pe locul 24 la nivel de resurse per capita, cu aproximativ 26.918 metri cubi pe persoană. Rusia se clasează pe locul 21, cu circa 29.895 metri cubi per locuitor. Canada, având o populație mult mai mică în raport cu resursele sale hidrice, urcă pe poziția a șasea în clasamentul per capita, confirmându-și importanța în acest domeniu.

Acest contrast subliniază rolul esențial al factorilor precum geografia, distribuția populației, infrastructura și accesibilitatea în determinarea gradului de aprovizionare cu apă a unei țări. La nivel regional, America Latină și Caraibe dețin aproape o treime din resursele regenerabile interne de apă dulce ale lumii. Regiunea Asia-Pacific urmează cu aproximativ 29%, în timp ce Europa contribuie cu 16%. America de Nord, principal datorită Canadei și Statelor Unite, concentrează circa 13%. Africa reprezintă aproximativ 9% din totalul global, iar Orientul Mijlociu doar 1%. Situația devine și mai dramatică atunci când resursele sunt raportate la populație, șapte dintre cele 20 de țări cu cele mai mici cantități de apă dulce pe cap de locuitor fiind localizate în Orientul Mijlociu și alte șapte în Africa.

Resursele de apă dulce ale României în context global

Cifra de 42,38 miliarde de metri cubi de apă dulce regenerabilă anual generată în România trebuie privită prin prisma distribuției globale inegale a acestei resurse vitale. Procentual, România contribuie cu aproximativ 0,1% la totalul mondial. Datele Băncii Mondiale indică faptul că, în 2022, retragerile totale de apă dulce din România au însemnat aproximativ 19% din resursele interne. Acest indicator, însă, trebuie diferențiat de cantitatea totală de apă regenerabilă disponibilă țării.

Sursa: Știrile ProTV