Mulți români își petrec serile pe telefon, convinși că se relaxează după o zi lungă. Un medic neurolog contrazice această percepție. Potrivit specialistului, creierul nu se odihnește în fața ecranului, ci, dimpotrivă, se epuizează.

Telefonul, o „capcană” modernă

Pentru mulți, telefonul este primul lucru pe care îl ating dimineața și ultimul înainte de somn. Este folosit adesea ca o metodă de relaxare după o zi solicitantă. Dr. Priyanka Sehrawat, neurolog, atrage atenția că această relaxare este iluzorie. Derularea constantă a conținutului expune creierul la o cantitate mare de informații într-un timp scurt. „Dacă îți folosești telefonul mobil pentru a te relaxa mental, faci exact opusul pentru creierul tău”, explică medicul.

Informațiile se schimbă rapid, iar creierul procesează continuu, fără pauză. Dopamina eliberată în timpul derulării mărește senzația de plăcere, maschează oboseala reală. Creierul pare satisfăcut, dar este, de fapt, tot mai epuizat.

Efectele negative ale utilizării telefonului

Timpul petrecut în fața ecranului, în special seara, are consecințe vizibile. Dr. Sehrawat enumeră tulburările asociate: anxietate, depresie, migrene și un somn de slabă calitate. Lumina ecranului perturbă producția de melatonină, hormonul somnului, iar somnul devine superficial. Ziua următoare începe cu un deficit de odihnă, care se acumulează.

Renunțarea completă la telefon poate părea imposibilă pentru mulți. Neurologul nu cere asta, ci recomandă înlocuirea treptată cu activități care permit creierului să se odihnească. Exercițiile de respirație profundă, ținerea unui jurnal sau cititul sunt alternative benefice. O conversație cu cineva apropiat, o plimbare scurtă sau ascultarea muzicii pot stimula creierul într-un mod mai lent și mai ordonat, facilitând odihna.

Gestionarea dependenței de telefon

Telefonul a devenit o dependență reală. Gestionarea ei este dificilă, recunoaște dr. Sehrawat. Cheia stă în conștientizare. Înțelegând ce face ecranul cu creierul, decizia de a pune telefonul jos devine mai ușoară. Nu este vorba de disciplină extremă, ci de a înțelege că relaxarea reală arată diferit.