Conform News.un.org: Ciclu vicios între conflict și foamete

Lumea se confruntă cu o escaladare periculoasă a legăturii dintre război și foamete, unde conflictele armate distrug sistemele alimentare, iar lipsa hranei, la rândul ei, creează condiții favorabile pentru noi violențe. Carl Skau, șeful interimar al Programului Alimentar Mondial (PAM), a subliniat această problemă în cadrul unei dezbateri la Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. El a prezentat exemplul unei familii din Somalia, al cărei chin reflectă o realitate amplă în zonele de conflict: războiul generează foamete, iar foametea alimentează noi violențe, într-un ciclu distructiv.

Sistemele alimentare, pe frontul de luptă

Fermieri alungați de pe pământuri, piețe lovite de drone și rachete, comunități izolate de violența bandelor – aceasta este realitatea din diverse colțuri ale lumii, de la Sudan la Haiti, Gaza, Mali și Myanmar. Accesul umanitaritarilor la persoanele aflate în nevoie este constant împiedicat. Ca urmare, sistemele critice de aprovizionare cu alimente – ferme, porturi, piețe, depozite și rute de transport – devin ținte în conflicte, cu consecințe economice care depășesc cu mult câmpul de luptă. Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a avertizat că sistemele alimentare vitale, împreună cu viețile și mijloacele de trai pe care le susțin, sunt sub asalt.

Geografia în schimbare a foametei

Anul trecut, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, cel mai mare număr de conflicte armate de la Al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată în acest secol, foametea a fost confirmată simultan în Sudan și Gaza. Conflictul și violența sunt acum principalele cauze ale foametei în 12 din cele 13 puncte fierbinți identificate de ONU. Mai mult, o lovitură cu racheta asupra unui port sau un atac asupra unei nave de marfă poate duce la creșterea prețurilor alimentelor la mii de kilometri distanță.

Marea Neagră, o rută crucială pentru exportul de cereale din Rusia și Ucraina, a înregistrat o scădere de 40% a transporturilor prin Bosfor din cauza atacurilor. Similar, atacurile asupra navelor comerciale au perturbat comerțul prin Marea Roșie, iar Strâmtoarea Hormuz, prin care se transportă o cincime din petrolul mondial și o treime din îngrășăminte, a fost afectată de restricții, ducând la creșterea prețurilor la mărfuri. Această convergență a crizelor la trei puncte strategice maritime – Marea Neagră, Marea Roșie și Strâmtoarea Hormuz – are efecte globale. În timp ce țările bogate se confruntă cu prețuri mai mari, țările dependente de importuri pot ajunge să aibă rații reduse. În Sudan, costul alimentelor de bază a crescut cu aproape 40% din luna februarie, iar perturbarea exporturilor de îngrășăminte amenință ciclurile agricole din Africa și Asia.

Când foamea alimentează războiul

Pe lângă distrugerea fermelor, piețelor și rutelor de aprovizionare, conflictul alungă oamenii din casele lor. Foametea, la rândul ei, lasă comunitățile dislocate și sărăcite mai vulnerabile la recrutarea de către grupuri armate și rețele criminale. În Somalia, unde șase milioane de oameni, aproximativ o treime din populație, se confruntă cu foamete acută sau mai grav, PAM ajunge la doar aproximativ 600.000 de persoane. Luptele din Baidoa au împiedicat recent distribuirea de asistență nutrițională către aproximativ 5.000 de copii. Când familiile nu își mai pot asigura hrana, disperarea poate crea oportunități pentru recrutarea tinerilor vulnerabili.

Avertismentele Ignorate

Consiliul de Securitate a recunoscut oficial acest ciclu vicios în 2018, prin Rezoluția 2417. Cu toate acestea, opt ani mai târziu, „ciclul vicios continuă”, după cum a afirmat Antonio Guterres. Problema nu este lipsa de diagnostic, ci răspunsul deficitar după semnalarea pericolelor. Exemplul din 2010-2012, când foametea din Somalia a ucis aproape 260.000 de oameni, contrastază cu intervențiile mai rapide din crizele ulterioare. În contrast, Sudanul oferă o lecție amară: semnalele de alarmă au fost vizibile, dar comunitatea internațională nu a acționat decisiv. Antonio Guterres a îndemnat Consiliul să protejeze sistemele agricole, sursele de apă, piețele, depozitele, porturile și rutele de aprovizionare, și mai ales să intervină înainte ca foamea să atingă pragul catastrofal. „Nu putem aștepta confirmarea oficială a foametei sau a condițiilor catastrofale”, a subliniat șeful ONU, cerând Consiliului să acționeze „atunci când semnalele de avertizare pâlpâie”.

Sursa: News.un.org