ADN-ul antic rescrie istoria: Interacțiuni complexe și migrații în Europa preistorică

Noi cercetări genetice dezvăluie o imagine mult mai complexă a migrațiilor și amestecurilor de populații în Europa preistorică, punând sub semnul întrebării unele teorii consacrate. Un studiu recent, realizat de cercetători de la University of Huddersfield și Harvard University, a analizat ADN-ul unor rămășițe umane din perioada neolitică, oferind o perspectivă fascinantă asupra modului în care s-au format legăturile genetice și culturale care au modelat continentul.

Coexistența surprinzătoare dintre vânători-culegători și fermieri

Analizele genetice efectuate pe rămășițe umane din Belgia și Olanda au dezvăluit o surpriză majoră. Indivizii din perioada neolitică târzie aveau un amestec genetic interesant. Cel puțin 50% din ADN-ul lor provenea de la vânători-culegători locali, în timp ce restul era moștenit de la fermierii veniți din Anatolia.

Această descoperire sugerează că populațiile de vânători-culegători nu au dispărut complet odată cu răspândirea agriculturii. Dimpotrivă, ele au coexistat și s-au amestecat genetic timp de secole. Cercetările au analizat și cromozomii Y și ADN-ul mitocondrial, oferind indicii despre rolul femeilor în acest proces. S-a constatat că cromozomii Y proveneau, în principal, de la vânători-culegători, în timp ce liniile materne erau predominant de la fermierii neolitici. Aceste date sugerează că femeile din comunitățile agricole s-au integrat în grupuri de vânători-culegători, facilitând răspândirea agriculturii prin căsătorii și alianțe.

O nouă populație schimbă radical peisajul genetic

O schimbare majoră a avut loc în jurul a 4.600 de ani în urmă, odată cu migrația populațiilor pastorale din stepele rusești. Aceste grupuri, cunoscute ulterior drept cultura Bell Beaker, au adus cu ele o nouă moștenire culturală și genetică. Această migrație a avut un impact major în regiunea Rin-Meuse, unde aproximativ 80% din moștenirea genetică a populației a fost înlocuită de genele noilor veniți.

Aceeași migrație a ajuns rapid și în Marea Britanie, unde structura genetică a populației a fost, de asemenea, profund afectată. Cercetările sugerează că populația de fermieri care construise monumente precum Stonehenge a fost în mare parte înlocuită de noii veniți din epoca bronzului.

Concluziile studiului subliniază importanța de a privi istoria Europei preistorice nu ca pe o succesiune de dispariții, ci ca pe o serie de întâlniri, amestecuri și transformări. Cercetătorii continuă să aprofundeze aceste aspecte, cu promisiunea că analizele ADN-ului antic vor oferi noi perspective. În prezent, echipa de cercetare colaborează cu arheologi pentru a examina noi situri și a obține informații suplimentare.

Sursa: Playtech.ro