China își pregătește terenul pentru o amplă investiție în domeniul comunicațiilor spațiale, depunând documentație pentru o posibilă constelație de aproape 200.000 de sateliți. Dacă planul va fi realizat, aceasta va reprezenta una dintre cele mai ambițioase rețele spațiale din istorie, fiind perceput drept un răspuns strategic la dominația rețelei Starlink a companiei americane SpaceX. Anunțul aduce în prim-plan evoluția rapidă a “grosimii” infrastructurii orbitale și alinierea conducătorilor mondiali la o competiție din ce în ce mai acerbă pentru controlul asupra acestei zone esențiale.

Lansarea unui număr atât de mare de sateliți ar putea schimba dramatic echilibrul de putere în spațiu. China Satellite Network Group a depus solicitarea către International Telecommunication Union (ITU) pentru a obține frecvențe radio și poziții orbitale pentru această mega-constelație în creștere. Oficialii chinezi au descris proiectul drept un pas în construcția unui sistem de bandă largă, sigur și autonom, menit să reducă dependența Beijingului de rețelele occidentale. În prezent, rețeaua Starlink funcționează cu aproximativ 6.000 de sateliți, iar planurile Chinei par să depășească cu mult această cifră, ceea ce ridică întrebări majore despre impactul asupra mediului orbital și asupra reglementărilor internaționale.

O nouă frontieră în jocul geopolitic al spațiului

Ce se petrece de fapt în orbita joasă a Pământului? Pentru statele mari, această zonă devine tot mai mult o infrastructură esențială pentru comunicații, navigație și, evident, pentru securitatea națională. Dacă China reușește să livreze această mega-constelație, ea ar putea să-și asigure, din timp, o capacitate orbitală de decenii, oferindu-i un avantaj strategic în viitoarele conflicte sau în competițiile tehnologice globale.

Între timp, experții observă că o astfel de mișcare poate limita extinderea rețelelor concurente, precum Project Kuiper, inițiativa Amazon, sau sistemele OneWeb. Orice acumulare atât de masivă de sateliți ridică nu doar probleme legate de gestionarea traficului orbital, ci și de siguranța pentru toate participanții. Aglomerarea excesivă în orbita joasă a devenit o preocupare majoră, în condițiile în care resturile spațiale și coliziunile pot avea consecințe fatale pe termen lung, amenințând întreaga infrastructură spațială globală.

Controverse și riscuri pe termen lung

Inițiativa Chinei a apărut după incidente în care sateliți din rețeaua Starlink s-au apropiat periculos de stația spațială chineză Tiangong și alte echipamente naționale. Astfel de evenimente ridică semne de întrebare cu privire la siguranța și la claritatea reglementărilor privind traficul orbital, dar și la obținerea unui echilibru între ambițiile comerciale și cele de securitate.

Experții avertizează că cifra de 200.000 de sateliți nu este neapărat un plan imediat de lansare, ci mai degrabă un plafon pe termen lung, menit să ofere flexibiliate în dezvoltare. În același timp, o astfel de rețea uriașă ar putea crește riscurile de urgență în spațiu și ar amplifica presiunea asupra mecanismelor internaționale de coordonare, în condițiile în care regulile de trafic spațial încă se adaptează la aceste noi realități.

Pe măsură ce China avansează cu aceste planuri, comunitatea internațională devine tot mai conștientă de necesitatea stabilirii unor reguli clare pentru gestionarea spațiului orbital, pentru a evita o încurcătură de resturi spațiale și eventuale “războaie de trafic”. În timp ce oficialii chinezi promit că proiectul va fi sigur și sustenabil, realitatea arată că această nouă cursă pentru controlul spațiului deschide un alt capitol în geopolitica tehnologică globală, cu implicații pe termen lung, chiar dacă lansările efective pot fi încă departe.