Conform Bursa: Diagnosticul de obezitate necesită o abordare mai nuanțată decât simpla calculare a Indicelui de Masă Corporală (IMC), spun specialiștii. Greutatea corporală crescută nu implică automat prezența unor afecțiuni medicale asociate.

IMC-ul, un punct de plecare, nu o sentință

Obezitatea este adesea evaluată prin prisma IMC-ului, un raport între greutatea unei persoane și pătratul înălțimii sale. Cu toate acestea, acest indice nu oferă o imagine completă asupra stării de sănătate. O persoană cu un IMC ridicat ar putea să nu prezinte încă complicații medicale semnificative, în timp ce o alta cu un IMC aparent normal ar putea avea un procent ridicat de grăsime corporală și riscuri asociate.

Abordarea clinică trebuie să includă evaluarea stratului adipos, distribuția acestuia în corp și prezența altor factori de risc cardiovasculare sau metabolici. Spre exemplu, grăsimea abdominală este considerată un indicator mai periculos decât grăsimea acumulată la nivelul șoldurilor sau coapselor.

Dincolo de cifre: evaluarea complexă a sănătății

Medicii subliniază importanța unei anamneze detaliate, care să includă istoricul familial, stilul de viață, obiceiurile alimentare și nivelul de activitate fizică. Aceste informații, coroborate cu analize medicale specifice, permit o evaluare mult mai precisă a riscurilor pentru sănătate.

Măsurarea circumferinței abdominale, determinarea procentului de grăsime corporală prin metode bioimpedancemetrice sau prin scanări DEXA pot oferi date suplimentare valoroase. De asemenea, monitorizarea tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol, a glicemiei și a altor markeri biochimici este esențială.

Prevenția și managementul personalizat

Înțelegerea faptului că nu toți indivizii cu IMC ridicat sunt bolnavi este crucială pentru stabilirea unor strategii de prevenție și management personalizate. Intervențiile medicale sau terapeutice trebuie adaptate fiecărui pacient în parte, în funcție de profilul său de risc unic.

Acest lucru implică adesea o colaborare multidisciplinară, incluzând medici de familie, endocrinologi, nutriționiști, psihologi și kinesiologi. Scopul final este îmbunătățirea stării generale de sănătate și reducerea riscului de a dezvolta afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare sau anumite tipuri de cancer.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) continuă să actualizeze ghidurile privind managementul obezității, punând un accent tot mai mare pe abordările individualizate și pe luarea în considerare a multiplelor fațete ale sănătății.

Sursa: Bursa