Un studiu recent oferă o explicație biologică pentru unul dintre cele mai grave simptome ale bolii Alzheimer, și anume momentul în care pacienții își pierd memoria socială și nu mai recunosc membrii familiei.

Cercetători de la o universitate din Statele Unite au descoperit că, în creierul șoarecilor cu Alzheimer, structurile de protecție ale neuronilor dintr-o zonă specifică a hipocampului se deteriorează, iar această deteriorare duce la incapacitatea de a recunoaște persoane cunoscute. În experimentele efectuate pe animale, blocarea distrugerii acestor structuri a împiedicat complet pierderea memoriei sociale, arată rezultatele cercetării.

Studiul publicat recent într-un jurnal de specialitate arată că incapacitatea de a-și aminti fețe, nume și relații—simptom cunoscut ca memorie de recunoaștere socială—este legată de distrugerea unor structuri protectoare din jurul neuronilor dintr-o zonă precisă a creierului. Ce e mai important, cercetătorii au demonstrat că prevenirea acestui proces la șoareci împiedică complet pierderea memoriei sociale.

Cercetările indică faptul că această problemă poate fi cauzată de deteriorarea unor zone microscopice din creier, numite rețele perineuronale, formate din proteine și molecule de zahăr, care mențin conexiunile neuronale și susțin circuitele memoriei. Aceste rețele înconjoară neuronii responsabili de recunoașterea socială în regiunea CA2 a hipocampului.

La șoarecii cu un model de Alzheimer, specialiștii au observat că aceste rețele se dezactivează în jurul vârstei de șase luni, iar animalele își pierd abilitatea de a recunoaște alți indivizi întâlniți anterior, păstrând însă alte tipuri de memorie, cum ar fi cea pentru obiecte.

Pentru a demonstra că deteriorarea acestor rețele cauzează pierderea memoriei sociale și nu este doar o consecință a bolii, cercetătorii au distrus selectiv aceste structuri la șoareci sănătoși. Rezultatul a fost exact același: aceștia nu au mai recunoscut alți indivizi, deși nu erau afectați de alte simptome. Când rețelele s-au refăcut natural după două săptămâni, memoria socială s-a restabilit.

Această posibilitate de reversibilitate aduce speranță pentru tratamente viitoare. Dacă neuronii își păstrează viața, dar își pierd structurile de protecție, reconstituirea acestora ar putea ajuta la recuperarea funcțiilor pierdute, explică liderul echipei de cercetare, profesor de neuroștiințe, subliniind că această descoperire oferă o „nouă țintă terapeutică,” pentru care există deja medicamente candidate în testare.

Analizele genetice au arătat că această deteriorare a rețelelor perineuronale este cauzată de activarea excesivă a unor enzime numite metaloproteinaze matriciale, descrise drept „foarfeci moleculare,” care remodelând țesuturile, accelerează distrugerea structurilor protectoare din creier, mai ales în cazul Alzheimer.

La oameni, deteriorarea acestor structuri ar putea servi ca un indicator timpuriu pentru diagnostic sau pentru evaluarea eficienței tratamentelor în viitor.

Sursa articol

Sursa: G4Media