Conform Descopera: Misofonia, afecțiunea în care sunetele obișnuite devin insuportabile

Mestecatul lângă tine, un pix apăsat ritmic în spate sau clicurile repetate ale mouse-ului pot declanșa, pentru o parte a populației, furie, anxietate sau o nevoie urgentă de a părăsi încăperea. Această reacție intensă la sunete considerate banale de majoritatea oamenilor este cunoscută sub numele de misofonie, o condiție documentată de cercetarea psihologică și neurologică, ce afectează modul în care creierul procesează stimulii auditivi.

Termenul „misofonie” a fost introdus în anul 2001, după ce cercetătorii au observat că anumiți pacienți reacționau disproporționat la sunete specifice, spre deosebire de o sensibilitate generală la zgomot (hiperacuzie) sau la senzații auditive fantomă (tinitus). Aceste persoane nu descriau o sensibilitate globală, ci reacții puternice la sunete bine definite, de obicei repetitive și cotidiene, produse fie de oameni, fie de obiecte.

Impactul asupra vieții cotidiene

Dr. Heather Hansen, psiholog la College of William and Mary, subliniază că diferența fundamentală între simpla iritare și misofonie constă în impactul asupra vieții de zi cu zi. Pentru o persoană afectată, un sunet declanșator nu generează doar enervare, ci o reacție ce perturbă activitatea imediată: dificultăți de concentrare, impulsul de a părăsi spațiul respectiv, tensiune corporală, agitație sau chiar panică. Aceste reacții pot interfera semnificativ cu munca, relațiile familiale și funcționarea socială.

Frecvența reală a misofoniei

Mult timp considerată o afecțiune rară, misofonia pare să fie mult mai răspândită decât se credea inițial. Cele mai recente estimări indică faptul că aproximativ 5% dintre adulți prezintă forme semnificative ale acestei condiții, date similare fiind observate în țări precum Statele Unite, Germania și Turcia. Totuși, estimările variază, deoarece metodele de evaluare utilizate de cercetători sunt încă diferite, iar misofonia nu dispune, momentan, de criterii de diagnostic acceptate la nivel internațional.

Ce anume declanșează reacția?

Interesant este faptul că nu intensitatea zgomotului este factorul determinant. Adesea, un sunet discret poate provoca o reacție mai puternică decât unul mult mai zgomotos. Cele mai frecvent raportate sunt sunetele produse la nivelul gurii sau nasului – mestecatul, înghițitul sau respirația zgomotoasă. Pe lista declanșatorilor se pot regăsi și tastatul, picurarea apei sau clicurile repetitive ale unui pix sau mouse. Unii oameni reacționează la mișcări asociate acestor sunete, cum ar fi vibrația piciorului sau mișcarea maxilarului. Repetitivitatea sunetului pare să joace un rol important, dar nu explică în totalitate fenomenul. De asemenea, în multe cazuri, reacția este mai intensă atunci când sunetul provine de la o persoană apropiată, precum un membru al familiei, partenerul sau un coleg, decât atunci când provine de la un străin. Mecanismul exact din spatele acestui fenomen nu este pe deplin înțeles.

Cum reacționează creierul?

Studiile de imagistică cerebrală sugerează că persoanele cu misofonie activează mai intens o regiune numită insula anterioară, implicată în procesarea emoțiilor și evaluarea importanței stimulilor din mediu. Astfel, creierul nu percepe sunetul ca pe un simplu zgomot, ci îi atribuie o încărcătură emoțională mult mai mare. Există, de asemenea, indicii privind legătura dintre misofonie și alte afecțiuni, cum ar fi anxietatea sau tulburările obsesiv-compulsive. Cercetătorii continuă să studieze posibilitatea ca misofonia să fie recunoscută ca o condiție clinică distinctă.

Soluții și direcții de cercetare

Cercetările în domeniu sunt abia la început, însă unele rezultate sunt promițătoare. Terapia cognitiv-comportamentală a demonstrat o reducere a intensității reacțiilor la anumiți pacienți. O altă direcție de cercetare se concentrează pe modul în care creierul poate fi ajutat să interpreteze diferit sunetele declanșatoare, explorând influența informațiilor vizuale asupra percepției auditive. Pentru mulți, misofonia rămâne o condiție greu de explicat celor din jur, însă studiile recente confirmă existența unor mecanisme neurologice reale în spatele acestor reacții intense la sunete aparent banale.

Studiile recente estimează că aproximativ 5% dintre adulți prezintă forme semnificative de misofonie.

Sursa: Descopera