Conform Descopera: Ce găseau grecii antici pe masa de ospăț, la vremea lui Ulise

Dacă ați fi fost invitat la masa regelui Ulise din Ithaca, ați fi fost întâmpinați cu gesturi de ospitalitate ce astăzi par surprinzătoare. Obiceiul cerea ca oaspeților să li se ofere apă pentru spălatul mâinilor înainte de orice altceva. Abia apoi, pe masă ar fi apărut pâine proaspăt coaptă, brânză, măsline, pește și cupe cu vin. Elementele pe care astăzi le considerăm banale, precum cartofii, roșiile, ciocolata sau cafeaua, nu făceau parte din meniul grecesc antic. În schimb, oferta culinară era menită să cinstească oaspeții cu ceea ce grecii socoteau a fi suficient și valoros.

Deși epopeea lui Homer din „Odiseea” nu oferă un inventar culinar detaliat, descrierile meselor și obiceiurilor ospitaliere permit istoricilor să contureze o imagine a alimentației în Grecia miceniană, perioada în care se desfășoară saga lui Ulise. Descoperirile arheologice din Micene, Pylos și Tirint, coroborate cu studii despre alimentația Epocii Bronzului târziu, dezvăluie o bucătărie simplă, dar echilibrată.

Pâinea, fundamentul fiecărei mese

Pâinea era considerată un aliment esențial, nelipsit de pe masa grecilor antici. Preparată predominant din orz, dar și din grâu, cereale cultivate din abundență în întreaga lume egeeană, aceasta era obținută prin măcinarea manuală a boabelor. Aluatul era apoi copt pe lespezi încinsă sau în cuptoare rudimentare din lut. Pâinea vremii era diferită de cea de astăzi, având o textură mai densă, o culoare mai închisă și o consistență mult mai pregnantă.

Brânza, un aliment prețuit

Caprele și oile reprezentau o componentă importantă a gospodăriilor grecești, iar laptele lor era transformat în brânzeturi ce puteau fi conservate pe perioade îndelungate. Chiar și în „Odiseea” se regăsesc referiri la producția de brânză, Homer descriind cum ciclopul Polifem își mulgea oile și prepara brânză în peștera sa, confirmând astfel vechimea și popularitatea acestui aliment în lumea greacă.

Măslinele și uleiul de măsline – veritabile comori

Măslinul era un arbore de o importanță capitală în civilizația mediteraneană. Măslinele erau consumate aproape zilnic, iar uleiul obținut din ele avea multiple utilizări: gătit, iluminat, igienă personală și chiar în cadrul ritualurilor religioase. Amfore descoperite în siturile arheologice atestă faptul că uleiul de măsline era transportat și comercializat pe distanțe considerabile încă din Epoca Bronzului.

Peștele, o prezență mai constantă decât carnea

Spre deosebire de imaginea deseori vehiculată în filmele istorice, cu ospățuri nesfârșite de carne friptă, consumul de carne era, în realitate, rezervat preponderent sărbătorilor sau ocaziilor festive ce urmau sacrificiilor religioase. Peștele și fructele de mare erau, în schimb, mult mai frecvent prezente pe mesele comunităților locuite în apropierea coastelor.

Mierea, substitutul dulce

Grecii antici nu cunoșteau zahărul. Când doreau să indulcească preparatele, apelau la miere, considerată un produs de mare valoare al stupilor. Aceasta era folosită pentru a stropi brânza, fructele sau prăjiturile simple din cereale, conferind o notă dulce preparatelor.

Vinul, niciodată nediluat

Un obicei care adesea surprinde cititorii moderni este modul în care era consumat vinul în Grecia antică. Acesta era aproape întotdeauna amestecat cu apă, consumul său nediluat fiind considerat un semn de lipsă de cumpătare și asociat cu comportamentul barbarilor, nu cu cel al oamenilor civilizați.

Ce lipsea de pe masa grecilor antici

Deși multe dintre alimentele consumate atunci fac parte și astăzi din dieta mediteraneană, unele ingrediente, considerate comune în prezent, erau complet absente. Nu existau roșii, cartofi, porumb, ardei, fasole (specifice Americii), cacao, ciocolată sau cafea. Toate acestea aveau să ajungă în Europa abia după descoperirea Americii, la mai bine de două milenii după perioada Epopeei lui Ulise.

Sursa: Descopera