Mircea Lucescu, o legendă a fotbalului românesc, s-a stins din viață pe 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani. Decesul său a marcat sfârșitul unei cariere impresionante, atât ca jucător, cât și ca antrenor, lăsând o amprentă profundă asupra sportului românesc. Debutul său în tricoul echipei naționale rămâne o poveste de referință.

Un debut fulminant: Hertha Berlin și „momentul de răscruce”

Primul contact al lui Mircea Lucescu cu echipa națională a avut loc pe 7 septembrie 1966. Selecționerul Ilie Oană l-a convocat pentru un meci de verificare împotriva formației Hertha Berlin. Partida, disputată pe stadionul Republicii, s-a încheiat cu scorul de 3-1 pentru România și a marcat începutul ascensiunii sale.

La acea vreme, Lucescu evolua la Știința București, împrumutat de la Dinamo. Antrenorul căuta soluții pentru extremele Ion Pârcălab și Sorin Avram. „Il Luce” a început meciul ca extremă dreapta, dar a fost înlocuit la pauză cu Pârcălab. A revenit pe teren în ultimul sfert de oră, marcând un gol important. Acesta a fost un moment definitoriu pentru viitorul său în fotbal. „A fost un moment de mare răscruce”, a mărturisit Mircea Lucescu în cartea „Lucescu”, scrisă de Ioan Chirilă.

„Minutul unui debutant” și un vis împlinit

În „Sportul Popular” din 10 septembrie 1966, jurnalistul Gheorghe Nicolaescu a dedicat un articol special debutului lui Mircea Lucescu, intitulat „Minutul unui debutant”. Articolul a surprins un moment cheie din cariera tânărului jucător. Acesta a fost criticat de fani, dar a reușit să înscrie un gol care a marcat o turnură.

După meciul cu Hertha Berlin, Mircea Lucescu a fost rezervă în amicalul cu RD Germană și titular cu Sochaux. Însă, adevărata consacrare a venit odată cu meciul oficial cu Elveția, pe 2 noiembrie 1966. Lucescu a fost titularizat în acel meci de Ilie Oană. „Cum să debutez eu, un biet jucător de Divizia B, într-un meci cu Elveția? Și totuși, am jucat. Chiar dacă s-a scris în ziare că nu prea mă adaptez pe partea stângă. Pentru mine a fost un meci extraordinar. Am câștigat cu 4-2 și toate golurile au trecut pe la mine”, a rememorat Lucescu.

Debutul său a fost apreciat, iar presa vremii l-a descris ca pe un „jucător cu personalitate”. La finalul anului 1966, Mircea Lucescu a ocupat locul 7 în topul realizat de cotidianul „Sportul”, o performanță remarcabilă pentru un tânăr debutant.