Astăzi, știm că jocul de culori și forme al aurorei boreale este rezultatul activității solare din suprafața Soarelui. Aceste spectacole luminoase apar pe cer în zonele îndepărtate de luminile orașelor atunci când activitatea solară atinge apogeul. În ultima vreme, o furtună geomagnetică intensă a făcut ca aurora boreală să fie vizibilă în mai multe regiuni din Marea Britanie și Statele Unite.

Totuși, istoria și tradițiile orale, documentate de BBC, arată că oamenii au fost fascinați de aceste dansuri de culori de mii de ani și au elaborat numeroase teorii interesante despre cauzele lor.

Unele povestiri din vechi timpuri sunt relicve ale trecutului, precum legenda nordică a Bifröst-ului, creasta curcubeului care lega lumea muritorilor de cea a zeilor, posibil fiind o referire la aurora boreală.

Alte povești se păstrează în tradițiile orale și sunt considerate mai degrabă patrimoniu cultural sau învățături morale, decât certitudini literale.

Până în urmă cu câteva decenii, cea mai veche mențiune despre auroră era considerată a fi din China, datând din anul 193 î.Hr., când un împărat al dinastiei Jin de Vest a scris că „cerul s-a deschis în nord-est”.

Însă, cercetările recente au identificat posibil și referințe mai vechi. De exemplu, textele originale grecești, precum „Meteorologica” a lui Aristotel, din aproximativ anul 330 î.Hr., ar putea descrie aurora, menționând viziuni nocturne „ca flăcări aprinse, torțe sau stele în mișcare”.

De asemenea, există o descriere a unui „curcubeu roșu foarte larg în est”, găsită în jurnale astronomice din Babilon, din anul 567 î.Hr., și în înregistrări asiriene anterioare cu cel puțin un secol. Acestea vorbesc despre „strălucire roșie,” „nor roșu” și „cer roșu,” interpretate de specialiști ca semne prevestitoare pentru evenimente importante din istorie, utilizate pentru a informa conducătorii.

Cea mai veche mențiune acum cunoscută provine, însă, dintr-un text vechi de aproximativ 3.000 de ani, scris cu circa 300 de ani mai devreme, pe fâșii de bambus. Într-un studiu din 2023, cercetătorii au identificat o referire la auroră în „Analele Bambusului,” o cronică antică din China, în care se vorbește despre un eveniment „în cinci culori” petrecut în timpul nopții. Acest lucru indică, conform experților, un posibil fenomen meteorologic extrem, petrecut la începutul secolului al X-lea înainte de era noastră.

Astfel, cercetătorii pot crede că anumite descrieri poetice făceau referire la aurora boreală, comparând relatările istorice cu date științifice, precum activitatea solară din trecut și variațiile câmpului magnetic al Pământului, eliminând în același timp alte fenomene cerești.

Sursa articol

Sursa: G4Media