Conform G4Media: Cursa pentru Oscar: Franța, în fața unei decizii dificile privind reprezentarea sa

Franța se confruntă cu o dilemă complexă în desemnarea filmului care o va reprezenta la Premiile Oscar din 2027, dilemă declanșată de un film semnat de un cineast aflat în exil, pe care nicio altă țară nu pare în poziția de a și-l revendica. Filmul „Minotaur”, regizat de rusul Andrey Zvyagintsev, un portret critic al corupției din Rusia, care a obținut Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, devine astfel un candidat puternic pentru secțiunea cel mai bun lungmetraj internațional, însă situația sa ridică întrebări delicate.

Cineaști străini, producții franceze: o tendință în creștere

Anul acesta, mai mulți cineaști importanți din afara Franței au realizat filme cu o contribuție financiară sau de producție substanțială din partea industriei franceze. Pe lângă Andrey Zvyagintsev, în această categorie intră regizori precum Ryusuke Hamaguchi, Cristian Mungiu și Asghar Farhadi. Această tendință a generat dezbateri în trecut, ridicând întrebarea dacă o țară ar trebui să fie reprezentată la Oscar de un cineast străin, mai ales dacă filmul nu este realizat în limba franceză.

Andrey Zvyagintsev, un cineast rus disident, locuiește în Franța, unde a primit azil politic. Filmul său, „Minotaur”, a fost finanțat și produs în mare parte de companii franceze, precum CG Cinema și MK2 Films, aceasta din urmă ocupându-se și de vânzările internaționale. Se anticipează că Rusia nu îl va propune pe Zvyagintsev, mai ales după ce regizorul a profitat de discursul său de la Cannes pentru a critica războiul din Ucraina. De asemenea, țările coprodușoare, precum Germania și Letonia, și-au desemnat deja propriile propuneri.

Dacă Franța nu îl va selecta pe „Minotaur”, filmul ar putea rămâne complet în afara cursei pentru Oscar, în ciuda profilului său înalt. Există precedente în care filme disputate de mai multe țări nu au fost, în cele din urmă, alese de niciuna.

Noi reguli Oscar și tradiția franceză

Un amendament introdus în regulamentul Oscarurilor în 2025 permite acum ca cineaștii care au primit azil sau statut de refugiat să fie considerați parte a comunității cinematografice din țara lor adoptivă. Această modificare ar permite Franței să îl propună pe Zvyagintsev, ale cărui filme anterioare, „Loveless” și „Leviathan”, au fost nominalizate la Oscar sub drapelul Rusiei. O altă schimbare importantă este calificarea automată pentru Oscar a oricărui film care câștigă marele premiu la unul dintre cele șase festivaluri majore: Cannes, Berlin, Veneția, Sundance, Busan și Toronto. Totuși, „Minotaur” a câștigat Marele Premiu la Cannes, nu Palme d’Or, astfel că decizia finală depinde de un comitet național, cunoscut pentru alegeri uneori surprinzătoare. Există informații conform cărora unii membri ai comitetului ar rămâne reticenți în a selecta un film în altă limbă decât franceza.

Comitetul francez, prezidat de Charles Tesson, urmează să se reunească pe 10 septembrie pentru a stabili o listă scurtă de până la cinci filme, urmând ca pe 16 septembrie să fie aleasă propunerea oficială a Franței.

Lista candidaților francezi tradiționali este, de asemenea, bogată. Printre filmele înscrise se numără „The Unknown” de Arthur Harari, o dramă cu Lea Seydoux, și „La Gradiva” de Marine Atlan, câștigătorul Marelui Premiu al Semaine de la Critique de la Cannes. Un rol neobișnuit de important în selecția din acest an pare să îl joace filmele axate pe Al Doilea Război Mondial, precum „de Gaulle: Resistance” de Antonin Baudry și „A Man of His Time” de Emmanuel Marre, care a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes. De asemenea, „Moulin” de Laszlo Nemes, regizorul premiat cu Oscar pentru „Son of Saul”, ar putea fi un candidat puternic. Franța dispune de opțiuni semnificative și în categoria animației, cu filme precum „Iron Boy” de Louis Clichy și „In Waves”, bazat pe memoriile grafice ale lui AJ Dungo.

Totuși, cea mai mare decizie s-ar putea dovedi a fi cea legată de „Minotaur”. Aceasta implică nu doar calitatea cinematografică a filmului, ci și disponibilitatea Franței de a sprijini un artist refugiat și o producție a industriei sale cinematografice, într-o perioadă în care granițele naționale devin tot mai puțin relevante în producția de film. Calculul pragmatic este, de asemenea, important: Franța își poate permite să rateze un candidat cu potențial real de a concura pentru un Oscar, mai ales că țara nu a mai câștigat această categorie de 33 de ani.

Sursa: G4Media