Conform G4Media: Elveția la răscruce: referendum pe tema neutralității

Elvețienii se pregătesc să decidă, printr-un referendum programat pentru 27 septembrie, soarta politicii sale de neutralitate, una dintre cele mai vechi și recunoscute la nivel internațional. Propunerea aflată pe masa alegătorilor vizează o formă mai restrictivă de neutralitate, care ar limita capacitatea țării de a impune sancțiuni economice sau de a coopera cu organizații precum NATO. Această decizie ar putea avea implicații semnificative asupra poziționării Elveției pe scena internațională.

Campanie cu ecouri rusești și îngrijorări europene

Campania de dinaintea referendumului a stârnit deja controverse. Postere cu simboluri pacifiste și mesaje împotriva războiului, susținute de o campanie ce pare să aibă sprijin din partea Kremlinului, au apărut în diverse locații din Elveția. Această mișcare a generat, însă, îngrijorări că ar putea duce la izolarea Elveției de vecinii săi europeni.

Sondajele de opinie inițiale indicau o respingere clară a propunerii, cu aproximativ 62% dintre elvețieni împotrivă și 36% pentru. Totuși, experții atrag atenția că diferența s-ar putea micșora pe măsură ce campania pentru menținerea statu-quo-ului își face efectul.

Istoricul neutralității elvețiene, pus la încercare

Neutralitatea elvețiană are rădăcini adânci, fiind recunoscută internațional încă din 1815 și integrată în Constituția țării din 1848. Acest statut a contribuit la menținerea Elveției în afara celor două războaie mondiale din secolul al XX-lea.

Însă, unii politicieni, precum Christoph Blocher, un influent membru al Partidului Popular Elvețian (SVP), consideră că acest statut a fost subminat de decizia Elveției de a impune sancțiuni Rusiei, ca urmare a invaziei din Ucraina din 2022. „Elveția nu a avut un război timp de 200 de ani pentru că a rămas permanent înarmată și neutră”, a declarat Blocher pentru Reuters, subliniind rolul pe care îl joacă menținerea capacității de apărare în contextul neutralității.

Cadrul legal al neutralității elvețiene nu este explicit detaliat în Constituție, ci este definit, în mare parte, de Convenția de la Haga din 1907. Aceasta stipulează că țările neutre nu trebuie să permită utilizarea teritoriului lor în scopuri militare și trebuie să adopte o poziție imparțială față de beligeranți.

Percepția sancțiunilor și definiția neutralității

Christoph Blocher susține că impunerea sancțiunilor a determinat Rusia să considere Elveția o parte implicată în conflict, subminând astfel neutralitatea. În acest sens, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a criticat public alinierea Elveției la sancțiunile UE, afirmând că „În termeni juridici, ‘neutralitate flexibilă’ înseamnă absolut niciun fel de neutralitate”.

Laurent Gotschel, profesor de științe politice la Universitatea Basel, avertizează că mesajele simple precum „Nu războiului, da neutralității” pot fi atrăgătoare pentru alegătorii care nu înțeleg pe deplin complexitatea aplicării neutralității. El subliniază că neutralitatea nu este o dogmă imuabilă, iar modul în care este gestionată ar trebui să rămână la discreția guvernului, fără a fi rigid fixată în Constituție.

Referendumul din 27 septembrie va stabili dacă Elveția va adopta o abordare mai restrictivă a neutralității sale, cu implicații profunde pentru politica sa externă și relațiile cu alte state.

Sursa: G4Media