Conform Mediafax: Curățarea și dezinfectarea: Două etape distincte, confundate frecvent

Specialiștii avertizează că multe persoane confundă curățarea cu dezinfectarea, o greșeală ce poate diminua eficacitatea produselor de igienizare și, în anumite cazuri, poate crea riscuri suplimentare. Primul pas esențial în igienizarea oricărei suprafețe este curățarea propriu-zisă. Apa și săpunul sunt capabile să îndepărteze murdăria, grăsimea și o mare parte din microorganisme, fiind, în numeroase situații, suficiente pentru a asigura un nivel optim de igienă. Dezinfectanții intervin, însă, doar după acest proces inițial, rolul lor fiind de a distruge agenții patogeni care au supraviețuit curățării. Problema majoră apare atunci când dezinfectantul este aplicat direct peste murdărie, așa cum semnalează și CNN.

Cum microbii se ascund de dezinfectanți

Alicia McCarthy, specialist în chimie mai sigură la Toxics Use Reduction Institute al Universității din Massachusetts Lowell, explică de ce această ordine este crucială: „Dezinfectantul nu intră în contact direct cu microbul, deoarece acesta este protejat de murdărie”. Un exemplu pertinent este suprafața utilizată pentru prepararea cărnii crude. În astfel de cazuri, este imperativă o curățare temeinică, urmată apoi de dezinfectare. Pentru petele și resturile comune întâlnite în locuințe, acțiunea apei și săpunului este adesea suficientă.

Timpul de acțiune, un factor neglijat în dezinfectare

O altă eroare frecventă, chiar și în situațiile unde dezinfectarea este necesară, este ștergerea imediată a suprafeței după aplicarea produsului. Experții subliniază că substanța dezinfectantă trebuie să rămână umedă pe suprafața respectivă pentru perioada specificată pe eticheta produsului. Acest interval poate varia între unul și zece minute, în funcție de compoziția chimică. Dacă suprafața este ștersă prematur, dezinfectantul nu are suficient timp să acționeze eficient.

Utilizarea excesivă a dezinfectanților: Riscuri ascunse

Substanțele cuaternare de amoniu (QAC), frecvent întâlnite în produsele dezinfectante, au stârnit îngrijorări în ultimii ani. Studii efectuate pe animale și în laborator au ridicat semne de întrebare privind potențialele efecte negative asupra inflamației, sistemului imunitar și respirator, dezvoltării cerebrale, hormonilor reproductivi și fertilității. De asemenea, compușii QAC au fost detectați în probe biologice umane, inclusiv sânge, lapte matern, urină și materii fecale.

Această constatare nu implică automat că orice utilizare a unui dezinfectant va genera probleme de sănătate. Cu toate acestea, specialiștii accentuează importanța utilizării acestor produse doar atunci când este absolut necesar și respectând cu strictețe instrucțiunile producătorului. Utilizarea excesivă poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra mediului și poate contribui la problematica rezistenței antimicrobiene.

Când este suficientă curățarea și când se impune dezinfectarea

Pentru suprafețele obișnuite, curățarea cu apă și săpun reprezintă, de regulă, primul și adesea singurul pas necesar. Dezinfectarea devine crucială în gospodăriile unde există o persoană bolnavă contagioasă sau după manipularea cărnii crude, din cauza riscului de contaminare bacteriană. Există și alternative pentru anumite situații, precum alcoolul, acidul citric, peroxidul de hidrogen sau sistemele cu abur uscat, eficiența acestora depinzând însă de concentrație, suprafață și timpul de contact.

În cazul alcoolului, o concentrație de 70% și menținerea suprafeței umede timp de cel puțin un minut sunt recomandate. Peroxidul de hidrogen de 3% necesită aproximativ cinci minute pentru a distruge eficient microbii. Este esențial de evitat amestecarea substanțelor dezinfectante, în special în cazul înălbitorului pe bază de clor, care nu este destinat curățării generale și nu trebuie combinat cu oțet, amoniac sau alcool, întrucât pot rezulta gaze toxice. Regula de bază rămâne: curăță mai întâi, dezinfectează doar când este imperios necesar și respectă întotdeauna timpul de acțiune specificat pe produs.

Sursa: Mediafax