O coliziune cosmică la mii de ani-lumină distanță ne dă o lecție despre nașterea sistemului nostru solar

Astronomii au detectat semnele unei coliziuni planetare masive care a avut loc într-un sistem stelar îndepărtat, oferind o perspectivă rară asupra proceselor violente care au modelat și sistemul nostru solar. Evenimentul, observat în jurul stelei Gaia20ehk, sugerează o serie de ciocniri catastrofale, amintind de impactul gigantic care se crede că a creat Luna. Descoperirea deschide noi căi în înțelegerea formării planetelor și a posibilității existenței vieții în alte sisteme stelare.

O stea aparent obișnuită a dezvăluit un scenariu neobișnuit

Inițial, Gaia20ehk părea o stea obișnuită, similară cu Soarele nostru, cu variații de luminozitate mici și previzibile. Schimbarea a survenit în jurul anului 2016, când au apărut scăderi scurte de luminozitate, urmate de un comportament haotic în 2021. În încercarea de a investiga, cercetătorii au analizat datele infraroșii, observând o creștere a semnalului în timp ce lumina vizibilă scădea. Această combinație a indicat prezența materialului fierbinte, sugerând o coliziune planetară.

Se crede că, în timpul ciocnirii, planetele nu s-au lovit într-o singură fracțiune de secundă, ci au trecut prin mai multe întâlniri violente. Aceste interacțiuni inițiale ar fi putut destabiliza planetele, culminând cu impactul final, cel care a produs cantitatea uriașă de material fierbinte observată de astronomi. Această abordare secvențială face cazul Gaia20ehk un eveniment spectaculos. „Nu pare să fie doar urma unei explozii cosmice, ci cronica unei catastrofe orbitale”, spun experții.

Implicații pentru formarea Lunii și căutarea vieții extraterestre

Descoperirea este deosebit de importantă deoarece seamănă cu modelul formării Lunii. Teoria dominantă susține că, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Pământul a fost lovit de un obiect de mărimea planetei Marte, numit Theia. Resturile acestui impact s-au unit treptat, formând Luna.

Norul de resturi din jurul Gaia20ehk se află la o distanță similară cu cea dintre Pământ și Soare, sugerând că evenimentul s-a produs într-o zonă unde se pot forma planete telurice. Studiul are, de asemenea, implicații pentru astrobiologie. Dacă astfel de coliziuni sunt frecvente în sisteme stelare tinere, ar putea exista mult mai multe lumi stâncoase cu sateliți mari.

Instrumente precum Vera C. Rubin Observatory ar putea ajuta la descoperirea multor alte coliziuni de acest tip în următorul deceniu. James Davenport, unul dintre autorii principali ai studiului, estimează că ar putea fi detectate până la 100 de astfel de impacturi planetare.

Sursa: Playtech.ro