Axa autoritară: Slăbiciuni și negocieri interne în umbra războiului din Ucraina

„Axa autoritară” pare să fi fost vulnerabilizată de conflictul din Ucraina și să se concentreze pe propriile acorduri comerciale, conform analizei publicate de o publicație internațională.

Venezuela, timp de aproape două decenii, a căutat să dezvolte o rețea de parteneri opuși influenței americane, incluzând națiuni precum Rusia, China, Cuba și Iran, cu scopul de a crea un contrabalans global. Totuși, jurnalista Kejal Vyas subliniază că acest plan nu a adus rezultatele scontate.

În prezent, în timp ce președintele Nicolás Maduro se confruntă cu o intensificare a prezenței militare americane, despre care fostul președinte Donald Trump susține că urmărește eliminarea sa, principalii aliați ai Venezuelăi oferă doar un sprijin simbolic. Această situație este similară cu reacțiile lor în momente de criză pentru Iran, care s-a văzut izolat în fața atacurilor din partea Israelului și Statelor Unite.

Ryan Berg, director al Programului pentru Americi de la un important centru de studii strategice din Washington, notează că „așa-numita axă a autoritarismului pare mult mai solidă în perioadele de calm, dar în momentele de criză se dovedește aproape inexistentă”.

În ciuda trimiterii unei flotile americane în apropierea coastelor Venezuelei, reacțiile aliaților s-au limitat la mesaje ceremoniale, printre care și o scrisoare din partea liderului nicaraguan, expediată chiar de ziua lui Maduro.

Reacția Washingtonului și impactul regional

Administrația americană nu a specificat dacă acțiunile sale vor cuprinde atacuri directe asupra teritoriului venezuelean. În ultimele luni, acțiunile împotriva ambarcațiunilor suspecate de trafic de droguri au dus la peste 80 de decese. Criticii acestor acțiuni consideră că ele echivalează cu execuții extrajudiciare, generând îngrijorare în rândul aliaților Statelor Unite, care devin reticenți în a împărtăși informații de intelligence.

Analiștii susțin că capacitatea aliaților Venezuelei de a interveni direct este restrânsă. Cuba, Iran și Nicaragua se confruntă cu probleme economice severe, iar Rusia și China — principalii susținători ai Caracasului — au oferit anterior ajutoare sub formă de echipamente militare și asistență financiară, dar acum resursele lor sunt limitate.

Surse citate de publicația internațională menționată afirmă că Rusia continuă să furnizeze sprijin tehnic pentru aeronavele și sistemele de apărare antiaeriană ale Venezuelei. Recent, două petroliere identificate de Uniunea Europeană ca livrând petrol rusesc supus sancțiunilor au ajuns în Venezuela, livrând condensat necesar procesării petrolului greu — esențial pentru exporturile către China.

Cu toate acestea, experții subliniază că aceste acțiuni au un impact limitat în cazul unui conflict direct cu Statele Unite.

Presiuni economice și priorități internaționale

Moscova suferă de pe urma costurilor generate de războiul din Ucraina, iar Beijingul se confruntă cu o încetinire economică internă. Negocierile comerciale pe care cele două națiuni le desfășoară cu administrația Trump reduc capacitatea de a investi capital politic într-o criză legată de Venezuela.

Vladimir Ruvinski, profesor de relații internaționale la o universitate din Columbia, afirmă că „Rusia nu va putea oferi mai mult sprijin Venezuelei decât a făcut-o deja”.

Un model similar se observă și în cazul Iranului: deși Rusia și China au oferit asistență diplomatică în timpul conflictului între Teheran și Israel, nu au intervenit militar în urma atacurilor americane asupra unor obiective nucleare iraniene.

Schimbarea echilibrului economic

În perioada lui Hugo Chávez, resursele petroliere ale Venezuelei au facilitat dezvoltarea unor relații economice extinse cu Beijingul, Havana și Teheran. Totuși, după ascensiunea lui Maduro la putere în 2013, căderea producției petroliere și crizele interne au dus la un colaps economic, generând incertitudini în rândul creditorilor.

Chiar și așa, anumiți parteneri au continuat să ofere sprijin de moment. Iranul a trimis cantități reduse de combustibil pentru a suplini deficitul, iar Rusia a preluat o parte din operațiunile de comercializare a petrolului pe piețele negre. Moscova și Beijingul au menținut recunoașterea diplomatică a lui Maduro, în ciuda acuzațiilor SUA că alegerile prezidențiale din 2024 sunt frauduloase.

China, cel mai important creditor și cumpărător de petrol venezuelean, a redus dramatic volumul investițiilor după 2013. Numeroase proiecte de infrastructură au fost abandonate, iar rambursarea datoriilor depinde acum aproape exclusiv de livrările de petrol.

Margaret Myers, expertă în relațiile Asia-America Latină, susține că Beijingul se află într-o „capcană a creditorului”, având în vedere că perspectivele de recuperare a investițiilor depind de stabilitatea politică din Venezuela.

Evanan Romero, fost viceministru al energiei și consultant al opoziției, afirmă că un guvern post-Maduro ar putea redirecționa exporturile către Statele Unite, diminuând astfel considerabil influența Chinei.

„Dacă SUA redeschid piața pentru petrolul venezuelean, nu există motivație economică pentru a continua exporturile către China. A fost o decizie ideologică, nu una comercială”, concluzionează Romero.



Sursa articol

Sursa: Adevărul