Conform Mediafax: Modul în care copiii povestesc, un semnal pentru sănătatea mintală

Stilul în care copiii relatează experiențele dificile din viața lor ar putea fi un indicator valoros pentru identificarea riscului de a dezvolta probleme de sănătate mintală, arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Stanford. Potrivit experților, modul în care un copil vorbește despre evenimentele stresante este, în multe cazuri, un predictor mai bun al vulnerabilității viitoare decât conținutul propriu-zis al poveștii.

Expunerea la stres în primii ani de viață reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, fiind asociată cu până la o treime dintre diagnosticele psihiatrice la adulți. Cu toate acestea, specialiștii subliniază lipsa unor instrumente eficiente pentru a identifica timpuril copiii cei mai vulnerabili.

„Acest studiu oferă o dovadă robustă a conceptului pentru dezvoltarea de instrumente scalabile care identifică markerii de risc înainte ca indivizii să fie diagnosticați,” a declarat Chase Antonacci, autorul principal al studiului. Adolescența este perioada critică în care depresia și anxietatea apar cel mai frecvent, iar odată instalate, aceste afecțiuni pot fi dificil de tratat.

Studiul atrage atenția asupra faptului că nu toți copiii care trec prin experiențe adverse dezvoltă probleme psihice, mulți demonstrând o remarcabilă capacitate de adaptare. Această diferență creează o „lacună de predicție”, îngreunând identificarea copiilor aflați pe o traiectorie spre tulburări emoționale.

Analiza vorbirii cu ajutorul inteligenței artificiale

Pentru a investiga această problemă, cercetătorii au intervievat peste 200 de copii cu vârste cuprinse între nouă și treisprezece ani, solicitându-le să povestească despre experiențe stresante din viața lor. Ulterior, răspunsurile au fost analizate cu ajutorul unor instrumente bazate pe inteligență artificială.

Rezultatele au demonstrat că stilul de exprimare a permis cercetătorilor să estimeze riscul copiilor de a dezvolta ulterior anxietate sau depresie. Printre indicatorii identificați se numără utilizarea frecventă a prepozițiilor, asociată cu o complexitate mai mare a narațiunii, dar și folosirea unui limbaj categoric, bazat pe cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”.

Pe de altă parte, copiii care au folosit mai des pronume la persoana a treia, precum „el”, „ea” sau „ei”, și care și-au orientat atenția spre ceilalți și spre lumea din jur, au prezentat un risc mai redus de probleme de sănătate mintală.

Contează și ce spun copiii

Pe lângă analiza stilului de vorbire, cercetătorii au examinat și conținutul poveștilor relatate de copii. Deși acest aspect s-a dovedit mai puțin eficient în prezicerea apariției unor afecțiuni clinice, a oferit indicii importante despre gravitatea problemelor cu care se confruntă aceștia.

Poveștile centrate pe conflict, teamă și suferință, care includeau cuvinte precum „luptă”, „înfricoșător” sau „atacat”, au fost asociate cu un risc mai ridicat. Aceste relatări descriau adesea violență fizică, excludere socială sau situații cu o încărcătură emoțională foarte mare.

În contrast, narațiunile despre activități și hobby-uri, folosind cuvinte precum „joc”, „fotbal” sau „câine”, precum și descrierile unor activități obișnuite, au fost asociate cu un risc mai scăzut. Potrivit autorilor, conținutul poveștilor oferă informații despre evenimentele trăite de copii, în timp ce stilul în care acestea sunt relatate reflectă modul în care aceștia își organizează și înțeleg propriile experiențe.

Sursa: Mediafax