Conform Playtech.ro: Neuroni sensibili la oxitocină, cheia comportamentului social și a fricii

Cercetătorii japonezi au descoperit că aceiași neuroni din creier, sensibili la oxitocină, joacă un rol crucial atât în comportamentul social, cât și în modul în care gestionăm frica. Studiul, realizat pe șoareci modificați genetic, sugerează o conexiune surprinzătoare între hormonul dragostei și reacțiile noastre emoționale de bază.

Modificarea comportamentului social prin intervenție neuronală

Experimentele au vizat o populație specifică de celule nervoase din nucleul paraventricular talamic (PVT), cunoscute pentru sensibilitatea lor la oxitocină. Prin reducerea activității acestor neuroni, cercetătorii au observat că șoarecii au manifestat o scădere semnificativă a interesului pentru interacțiunea cu exemplare necunoscute. Acest rezultat a fost consistent în diverse teste, iar modificările comportamentale nu au fost atribuite unei scăderi a mobilității sau unei anxietăți sporite a animalelor.

Interesant este faptul că simpla stimulare a acestor aceiași neuroni nu a condus automat la o creștere a sociabilității. Acest lucru indică faptul că activitatea neuronală respectivă ar putea fi mai degrabă o condiție necesară pentru desfășurarea normală a comportamentului social, decât un declanșator direct al dorinței de socializare.

Conexiunea dintre oxitocină și managementul fricii

În paralel, studiul a explorat legătura dintre acești neuroni și procesul de gestionare a fricii. Șoarecii au fost învățați să asocieze un anumit spațiu cu un stimul neplăcut, precum un șoc electric ușor. Ulterior, animalele au fost reintroduse în același mediu, dar fără a mai primi șocul electric, permițând astfel observarea vitezei cu care acestea învață că pericolul a dispărut.

Atunci când neuronii sensibili la oxitocină au fost inhibați, șoarecii au continuat să păstreze memoria fricii inițiale. Mai mult, au întâmpinat dificultăți în a înțelege că situația devenise sigură, manifestând reacții de „înghețare” cauzate de teamă atunci când reveneau în spațiul respectiv.

Efecte variabile ale oxitocinei asupra fricii

Activarea acestor neuroni a produs un efect opus în etapele incipiente ale procesului de depășire a fricii. Șoarecii au demonstrat mai puține reacții de înghețare, sugerând că acești neuroni ar putea contribui la învățarea faptului că un pericol a trecut. Totuși, acest efect nu a fost de durată. La testările ulterioare, efectuate a doua zi și o săptămână mai târziu, diferențele observate s-au estompat.

Acest rezultat este notabil, deoarece subliniază complexitatea influenței oxitocinei asupra fricii, care nu pare să fie un mecanism simplu sau permanent. Studiul subliniază importanța nuanțată a acestor celule nervoase în reglarea emoțiilor și a interacțiunilor sociale.

Sursa: Playtech.ro