Conform Mediafax: Amintirile uitate la musculițele de oțet pot persista în creier într-o stare ascunsă, fiind potențial reactivate de indiciul potrivit. Cercetătorii au descoperit că acest proces de recuperare, deși permite reamintirea, poate duce și la apariția unor amintiri false. Studiul, publicat în Nature Neuroscience, subliniază rolul crucial al experiențelor recente în modularea accesului la memorie.

Amintiri ascunse și reactivarea lor

Cercetătorii în neuroștiințe au observat la specia Drosophila că amintirile considerate uitate pot continua să existe sub forma unor „urme de memorie silențioase”. Aceste urme se află în circuite neuronale care, în mod normal, nu influențează direct comportamentul. Comutarea între stările de memorie silențioasă și cea activă previne, conform concluziilor studiului, pierderea completă a informațiilor. Acest mecanism creează un sistem de memorie condiționat, permițând creierului să aleagă flexibil ce amintiri să recupereze, în funcție de evenimentele recente.

Amintirile sunt cunoscute pentru natura lor fluctuantă. Oamenii pot accesa cu precizie evenimente vechi, în timp ce alteori pot uita instantaneu motivul unei acțiuni recente. Neurocercetătorii au ajuns la înțelegerea că, deși unele amintiri dispar definitiv, altele pot rămâne inaccesibile, putând fi reactivate prin intermediul unor stimuli specifici. Cu toate acestea, acești stimuli pot distorsiona amintirea, în special în cazul întrebărilor sugestive. Procesele cerebrale responsabile pentru reconstrucția amintirilor uitate sunt încă insuficient înțelese, inclusiv gradul în care rezultatul este o amintire autentică sau una fabricată.

Experimentul cu musculițele de oțet

Pentru a investiga acest fenomen, cercetătorii au ales musculița de oțet, un organism model frecvent utilizat în cercetarea neuroștiințifică. Insectele au fost condiționate să asocieze un anumit miros cu un șoc electric ușor, determinându-le să evite acel miros. S-a constatat că aversiunea învățată dispărea în aproximativ 24 de ore, sugerând că amintirea respectivă fusese uitată.

Când musculițele au fost plasate din nou în mediul unde avusese loc condiționarea, amintirea a revenit, iar insectele au reluat comportamentul de evitare. Totuși, mirosul singur nu a fost suficient pentru reactivare. Stimulul trebuia să recreeze elemente esențiale ale experienței inițiale, inclusiv textura și iluminarea spațiului respectiv, pentru ca amintirea uitată să reapară.

Rolul contextului în recuperarea memoriei

Rezultatele sugerează că indicii contextuali, precum textura și lumina, joacă un rol important în recuperarea amintirilor. Aceasta indică faptul că memoria nu este un simplu proces de redare, ci mai degrabă o reconstrucție activă. Pentru a examina procesele neuronale implicate, cercetătorii au monitorizat activitatea din centrele memoriei ale creierului musculițelor.

S-a observat că, pe măsură ce insectele păreau să uite, urmele de memorie asociate comportamentului de evitare se estompau treptat. În paralel, o altă urmă, ascunsă, devenea activă într-un alt grup de neuroni, care în mod obișnuit nu influențează comportamentul. Cercetătorii au denumit această formă „urmă de memorie silențioasă”.

Atunci când toți stimulii de reamintire se aliniau, activitatea neuronală se muta din nou către neuronii implicați în comportamentul de evitare, permițând amintirii să influențeze din nou acțiunile musculițelor. Oamenii de știință suspectează, de asemenea, că activitatea cerebrală responsabilă pentru dificultatea accesării anumitor amintiri ar putea contribui, concomitent, la crearea acestei versiuni de rezervă, o ipoteză ce necesită însă testare suplimentară.

Sursa: Mediafax