Diavolii de mare, candidați la titlul de cel mai deștept pește

Reputația peștilor ca fiind creaturi cu memoria scurtă este, conform studiilor recente, profund greșită. Unele specii au demonstrat capacități cognitive surprinzătoare, ajungând chiar să treacă, parțial, testul oglinzii, un experiment clasic utilizat pentru evaluarea conștiinței de sine. Această descoperire ridică întrebarea: care este, de fapt, cel mai inteligent pește?

În acest context, diavolii de mare (genul Mobula) sunt considerați candidați importanți. Aceștia dețin cel mai mare creier dintre toți peștii, proporțional cu dimensiunea corpului. Având în vedere distanțele uriașe parcurse în căutarea planctonului, aceste creaturi necesită abilități avansate de orientare și coordonare. De asemenea, și-au adaptat comportamentul, profitând de luminile artificiale umane care atrag prada.

Potrivit organizației Oceana, anumite zone ale creierului diavolilor de mare, implicate în comunicare, învățare și rezolvarea problemelor, sunt excepțional de dezvoltate. Acest lucru sugerează o capacitate cognitivă remarcabilă la aceste animale.

Testul oglinzii și noi provocări

În 2016, un studiu a examinat exemplare de diavol de mare ținute în captivitate, supunându-le testului oglinzii. În loc să trateze reflexia ca pe un alt individ, animalele au manifestat mișcări neobișnuite, interpretate ca încercări de a verifica dacă imaginea le aparține. Au fost observate răsuciri ale înotătoarelor și suflări de bule în timp ce priveau oglinda. Cercetătorii subliniază, însă, că este necesar și „testul marcajului” pentru a confirma existența conștiinței de sine.

Un alt pește care a atras atenția este peștele sanitar. În experimente anterioare, acesta a încercat să îndepărteze un semn aplicat pe corp după ce l-a observat în oglindă, comportament considerat de unii specialiști un indiciu al recunoașterii propriei imagini. Totuși, oamenii de știință avertizează că dimensiunea creierului nu este întotdeauna un indicator direct al inteligenței. Structura și organizarea creierului pot fi mai importante decât volumul său.

Complexitatea definiri inteligenței la animale

Definirea inteligenței la animale reprezintă o provocare considerabilă. Alecia Carter, specialistă în comportament animal la University College London, explică dificultatea comparării inteligenței unor specii foarte diferite, fiecare adaptată la mediul său specific. O abilitate crucială pentru oameni poate fi complet inutilă pentru un pește, lipsa ei nefiind un semn de inteligență redusă.

Oamenii de știință consideră că tendința umană este de a recunoaște și a aprecia doar tipurile de inteligență ușor de înțeles. Multe animale posedă, însă, capacități cognitive pe care încă nu le stăpânim. De exemplu, studiile recente indică faptul că „cântecele” balenelor cu cocoașă respectă anumite reguli fundamentale ale limbajului uman, iar cercetătorii caută deja metode de a comunica mai eficient cu aceste mamifere marine.