Recent, am urmărit o filmare mai veche, de acum 31 de ani, cu Sergiu Celibidache. În cadrul acesteia, el povestea unor tineri coriști studenți la Conservatorul din Iași, veniți în Germania pentru a-l vizita, despre delicatesele bucătăriei românești. Cu o sinceritate copilărească și aproape tremurândă, maestrul i-a întrebat dacă știu despre anumite mâncăruri tradiționale românești, precum șoricul și fleica.
Una dintre amintirile sale era legată de ceea ce el numea „șueta românească”, un obicei de a sta la un șpriț (băutură alcoolică) și la o fleică (mâncare tradițională), pe care a recunoscut că a fost foarte greu să îl lase în urmă.
Această legătură a lui Celibidache cu bucătăria românească reflectă o nostalgie profundă față de gusturile și tradițiile de acasă, întrețesând povestea cu un sentiment de dor și dorința de a păstra vie acea parte importantă a identității culturale.
Sursa: G4food.ro
Articole similare
Fii primul care comentează