Conform G4Media: Joggingul și tenisul,activiteăți cu impact ridicat, ar putea reduce necesitatea protezelor articulare la persoanele cu osteoartrită. Un studiu recent, desfășurat pe un eșantion de aproape 18.000 de persoane afectate de această afecțiune, a relevat că cei care au continuat să practice sporturi precum joggingul sau tenisul au fost semnificativ mai puțin predispuși să ajungă pe masa de operație pentru o proteză articulară. Aceste descoperiri contrazic recomandările medicale actuale, care sfătuiesc adesea evitarea efortului fizic intens în favoarea unor activități cu impact redus.

Recomandări medicale contestate

În mod tradițional, pacienții diagnosticați cu osteoartrită, în special la nivelul șoldului sau genunchiului, erau îndrumați să limiteze activitățile fizice solicitante. Recomandările standard includeau opțiuni cu impact redus, cum ar fi înotul sau mersul pe jos, pentru a minimiza presiunea asupra articulațiilor afectate și a preveni agravarea durerii și a deteriorării cartilajului. Această abordare se baza pe premisa că exercițiile cu impact ridicat ar putea accelera uzura articulară.

Studiul citat, publicat în Mirror și preluat de MEDIAFAX, aduce însă noi perspective. Cercetătorii au analizat datele a 17.661 de persoane cu osteoartrită și au separat activitățile fizice în categorii de intensitate: scăzută, moderată, ridicată și cu impact ridicat. Printre activitățile cu impact ridicat s-au numărat joggingul, tenisul, schiul, acrobațiile, baletul și drumețiile.

Beneficii neașteptate ale exercițiilor intense

Rezultatele studiului au fost surprinzătoare. Participanții care au continuat să practice sporturi cu impact ridicat nu au prezentat o probabilitate mai mare de a necesita o proteză de genunchi. Mai mult, aceștia au înregistrat o reducere cu până la 48% a șanselor de a fi supuși unei intervenții chirurgicale pentru proteză de șold.

Bernard Liew, coordonatorul studiului de la Universitatea din Essex, a subliniat că percepția generală conform căreia persoanele cu osteoartrită ar trebui să renunțe complet la exercițiile cu impact ridicat este una eronată. „Constatările noastre contestă această presupunere”, a declarat Liew. „Oprirea tuturor exercițiilor fizice cu impact ridicat ca recomandare generală ar putea însemna că oamenii pierd beneficiile fizice, mentale și sociale pe care le obțin de pe urma activității fizice.”

Cercetătorii au monitorizat participanții pe o perioadă de 12 luni, pentru a înregistra cazurile în care aceștia au raportat necesitatea unei proteze totale de șold sau de genunchi. Grupul care a practicat activități cu impact ridicat a arătat o reducere a riscului de protezare totală de șold cu 36% până la 48% comparativ cu persoanele care au optat pentru forme de exerciții cu impact mai mic.

Asociere sau cauzalitate?

Oamenii de știință atrag însă atenția că studiul a identificat o asociere, nu o cauzalitate definitivă. Există posibilitatea ca persoanele diagnosticate cu forme mai puțin severe de osteoartrită să fie mai predispuse să își continue activitățile fizice intense, cum ar fi joggingul. Prin urmare, o sănătate articulară preexistentă mai bună ar putea explica, parțial, o necesitate mai mică de proteze.

Cu toate acestea, rezultatele sugerează o reevaluare a ghidurilor medicale actuale, având în vedere potențialul benefic al exercițiilor cu impact moderat și ridicat pentru menținerea funcționalității articulare și, posibil, pentru amânarea sau chiar evitarea intervențiilor chirurgicale.

Sursa: G4Media