Conform Economistul.ro: România se confruntă cu o realitate paradoxală în ceea ce privește resursele de apă. Deși dispune de Dunărea, un fluviu major al Europei, și de Carpați, de unde izvorăsc numeroase râuri interioare, țara se apropie de pragul de stres hidric. Resursa anuală de apă utilizabilă este estimată la aproximativ 40 de miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă circa 1.900 de metri cubi pe locuitor. Acest nivel este apropiat de cei 1.700 de metri cubi pe locuitor considerați de Organizația Națiunilor Unite drept prag de stres hidric.

Sistemul de irigații, un colos distrus

Una dintre cele mai evidente manifestări ale acestei realități este starea sistemului național de irigații. Înainte de 1990, România deținea unul dintre cele mai extinse sisteme de irigații din Europa de Est, acoperind aproximativ 3,2 milioane de hectare. Județul Constanța, de exemplu, avea aproape 87% din suprafața agricolă irigată. În prezent, suprafața amenajată pentru irigații în județul respectiv a scăzut dramatic, iar la nivel național, suprafața efectiv irigată reprezintă mai puțin de 10% din terenul arabil. Cauza principală a fost demontarea sistematică a infrastructurii în anii ’90, prin furtul de materiale și dezmembrarea stațiilor de pompare.

Dunărea, resursă comună și teren de negociere

Dunărea reprezintă o resursă esențială pentru energie, transport și irigații, însă gestionarea sa implică o permanentă negociere cu celelalte nouă state riverane. Complexul hidroenergetic Porțile de Fier, construit în parteneriat cu Serbia, este un exemplu de cooperare reușită. Cu toate acestea, România depinde într-o măsură considerabilă de decizii luate în afara granițelor sale, aspect care subliniază fragilitatea securității hidrice naționale.

Accesul la apă, o problemă la robinet

La nivelul gospodăriilor, situația este, de asemenea, îngrijorătoare. Doar 77,6% din populația României este conectată la sistemul public de alimentare cu apă, sub media Uniunii Europene. Situația canalizării este și mai gravă, cu doar 60,7% din populație racordată. În mediul rural, doar 19% dintre locuitori dispun de un sistem centralizat de evacuare a apelor uzate, ceea ce înseamnă că aproximativ patru milioane de oameni încă folosesc fântâni. Această problemă nu este cauzată de lipsa apei, ci de investiții insuficiente și necoerente în infrastructură.

Soluții pentru valorificarea apei

Transformarea situației actuale într-un avantaj administrativ necesită o abordare strategică. Reabilitarea selectivă a sistemului de irigații pe suprafețe viabile economic, accelerarea racordării rurale la apă și canalizare cu fonduri europene, o poziție diplomatică activă pe Dunăre și o strategie națională dedicată apelor subterane, alături de valorificarea apelor minerale și termale, sunt direcții concrete de acțiune. România nu duce lipsă de apă în sens geografic, ci de o administrare eficientă care să trateze fiecare picătură ca pe o resursă finită și prețioasă.

Sursa: Economistul.ro