Conform Playtech.ro: Acoperișul, un indicator neașteptat al sănătății satelor românești

O analiză inovatoare, bazată pe inteligență artificială, a transformat acoperișurile caselor din satele românești în indicatori ai stării de conservare a patrimoniului arhitectural. Modul în care arată un acoperiș – fie că este din țiglă, tablă sau a rămas expus la intemperii – poate dezvălui multe despre soarta unui sat, despre modul în care acesta își păstrează sau își pierde identitatea tradițională. Metoda, deși pare simplă, oferă o perspectivă rapidă asupra tendințelor la nivel local, un demers dificil prin metode clasice.

Logica proiectului este eficientă: țigla este asociată cu păstrarea arhitecturii tradiționale sau cu restaurări realizate în spiritul construcției originale. Tabla sugerează, în majoritatea cazurilor, o intervenție mai accesibilă financiar, unde prioritatea proprietarului a fost protejarea imobilului. Situația cea mai gravă, marcată de „iarbă” – acoperișuri lipsă și construcții în degradare avansată – semnalează probleme profunde. Este important de precizat că prezența țiglei nu certifică, în sine, starea structurală sau valoarea istorică a fiecărei case, dar permite identificarea unor tendințe la nivelul întregii localități.

Metoda AI și clasamentul satelor cu țiglă

Pentru a ajunge la aceste concluzii, a fost utilizat un model de inteligență artificială, antrenat să recunoască tipurile de acoperișuri. Procesul a implicat și validarea umană a aproximativ 2.800 de clădiri, în colaborare cu sistemul AI, pe imagini de înaltă rezoluție. O parte din datele folosite au provenit de la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În prima etapă a analizei, au fost studiate 27 de sate. Biertan s-a remarcat, ocupând primul loc cu 98,8% acoperișuri din țiglă, urmat de Viscri, cu 97,2%. Aceste procente subliniază conservarea puternică a aspectului arhitectural tradițional în aceste două cunoscute sate săsești. La polul opus, Feldioara prezintă doar 67,7% acoperișuri din țiglă.

Interesant este că și alte localități cu situri incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, precum Saschiz (93,6%), Câlnic (90,7%), Valea Viilor (85,9%) și Prejmer (85,7%), înregistrează, în medie, o proporție mai ridicată a acoperișurilor din țiglă comparativ cu alte sate din eșantion. Totuși, statutul UNESCO nu este o garanție automată a salvarii fiecărei clădiri, factorii decisivi fiind finanțarea, accesul la materiale specifice și prezența meșterilor calificați.

Paradoxul izolării: cum sărăcia poate conserva patrimoniul

O concluzie surprinzătoare a studiului sugerează că satele mai izolate și mai puțin dezvoltate economic își pot conserva mai bine arhitectura tradițională. Presiunea de modernizare este mai redusă în aceste zone, spre deosebire de localitățile aflate în proximitatea orașelor, unde renovările rapide și dezvoltarea imobiliară conduc adesea la înlocuirea țiglei cu tabla. Această constatare contrazice o intuiție comună, conform căreia localitățile mai bogate ar fi cele care își protejează cel mai bine patrimoniul.

Aceste diferențe subliniază complexitatea procesului de conservare a satelor românești. Abordarea prin analiza acoperișurilor oferă o imagine statistică valoroasă asupra dinamicii transformărilor arhitecturale rurale.

Sursa: Playtech.ro