49 de ani de la cutremurul din ’77: România, între cicatrici adânci și lecții învățate

Pe 4 martie 1977, România era zguduită de un seism devastator, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter. Cutremurul a provocat pierderi de vieți omenești, distrugeri masive și o traumă colectivă, ale cărei ecouri se resimt încă. La aproape cinci decenii de la tragicul eveniment, țara se confruntă cu întrebări despre gradul de pregătire pentru un nou seism, dar și despre ce s-a schimbat, concret, din ’77 până astăzi.

Cutremurul din ’77: o tragedie cu efecte durabile

Epicentrul seismului a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri. Unda de șoc s-a răspândit în întreaga țară, provocând distrugeri majore, mai ales în București. Bilanțul oficial a fost de 1.578 de morți și peste 11.300 de răniți. Capitala a suferit cele mai mari pierderi, cu zeci de clădiri prăbușite și mii de locuințe avariate.

Experții au subliniat importanța de a evalua constant riscul seismic, luând în considerare atât hazardul natural, cât și vulnerabilitatea structurilor și a comunităților. Matei Sumbasacu, inginer constructor, explică: „Pe partea de vulnerabilitate, da, ne putem pregăti pentru a putea face față fenomenelor naturii”.

Evaluarea clădirilor și clasele de risc seismic

După cutremurul din 1977, codurile de proiectare și construcție au fost revizuite pentru a crește rezistența clădirilor. În prezent, România utilizează patru clase de risc seismic (RsI, RsII, RsIII, RsIV). Clădirile cu bulină roșie (RsI) sunt considerate cele mai periculoase, în timp ce cele din clasa RsIV prezintă un risc minim.

„Situația clădirilor noastre este, în prezent, mai gravă decât în 1977, iar următorul cutremur major ar putea avea un impact chiar mai sever decât cel înregistrat atunci”, atrage atenția Matei Sumbasacu.

Bucureștiul: risc seismic ridicat și măsuri incomplete

Capitala rămâne zona cu cel mai ridicat risc seismic din Europa, conform experților. Pregătirea pentru un eventual seism puternic este considerată insuficientă, atât la nivelul clădirilor, cât și la nivelul comunităților și al pregătirii individuale.

Un mit persistent este că ”clădirile care au trecut deja printr-un cutremur sunt în continuare sigure”. Inginerul constructor clarifică: ”În niciun caz o clădire care a trecut printr-un cutremur nu trebuie privită ca fiind mai sigură doar pentru că a rezistat impactului major.”

În ceea ce privește clădirile noi, normele de proiectare și siguranță sunt mai stricte decât cele dinainte de 1980. Progresele în domeniul intervențiilor structurale și consolidărilor sunt însă limitate.

În 2023, Primăria Capitalei a anunțat continuarea programului de consolidare a clădirilor cu risc seismic, investiție estimată la peste 100 de milioane de euro.

Sursa: Digi24