„Wuthering Heights” al lui Emerald Fennell: O adaptare controversată și polarizantă

Filmul „Wuthering Heights”, regizat de Emerald Fennell, a stârnit reacții mixte în rândul criticilor și al publicului, fiind considerat de mulți o reinterpretare discutabilă a capodoperei lui Emily Brontë. Cu toate că pelicula beneficiază de o distribuție cunoscută, printre care se numără Margot Robbie și Jacob Elordi, direcția aleasă de Fennell a devenit subiectul unor controverse aprinse.

O abordare provocatoare și neobișnuită

Fennell aduce în prim-plan viziuni explozive, care, deși urmăresc să redea natura pasională a romanului, sunt percepute de unii critici drept exagerate. „Pelicula pare să aibă o sensibilitate de adolescentă exuberantă, cu scene ce par mai degrabă desprinse dintr-un tinerel film de tipul reality show, decât dintr-o poveste clasică de dragoste și durere”, afirmă un critic.

Deschiderea filmului, care incepe cu sunete de „îmbrățișări” urmate imediat de un spectacol macabru de spânzurare, a fost privită cu scepticism și dispreț. Această alegere a stârnit întrebări cu privire la intențiile regizorului de a atrage atenția asupra temelor de violență și sexualitate.

Interpretări lipsite de profunzime

Margot Robbie, care joacă rolul lui Cathy, și Jacob Elordi în rolul lui Heathcliff, sunt percepuți ca fiind insuficient adaptați la personajele complexe din roman. „O mare parte din intensitatea emoțională care definește romanul lipsește, iar personajele sunt reduse la stereotipuri”, comentează un alt critic. Robbie, cu toate calitățile sale actoricești, se vede nevoită să joace o Cathy distorsionată de tragedie, dar fără profunzimea care îi aduce farmecul și tristețea regăsite în paginile cărții originale.

Intervenția Fennell asupra caracterului Nelly Dean, prezentat ca un schemer malefic, contravine viziunii originale, în care aceasta este mai mult un narrativ al destinului tragic al iubirii dintre Heathcliff și Cathy. Comentariile mai nuanțate lipsesc, iar instalarea unei conspirații împotriva iubirii lor pare forțată.

Publicul reacționează

Cu toate acestea, filmul și-a găsit un public entuziast, în special printre femeile care caută o experiență romantică pe marele ecran. Unii spectatori au observat atmosfera electrizantă din sala de cinema, unde majoritatea erau femei, de la adolescente până la doamne în vârstă. „A fost o experiență interesantă. Am văzut cum publicul se înflăcăra, chiar dacă noi, băieții, păream a fi străini într-un univers feminin”, mărturisește un spectator.

Adaptația lui Fennell pare să aducă, în opinia susținătorilor săi, o nouă dimensiune contemporană poveștilor clasice. „Este greu să ignorăm impactul pe care îl are asupra publicului tânăr. Chiar dacă nu respectă întocmai textul original, aduce la suprafață teme relevante pentru societatea modernă”, declară un critic avizat.

Cu o punte majoră spre estetică, filmul este văzut de Fennell ca o explorare a decorului și costumelor, lăsându-se găduit de opulența și dramatismul epocii victoriene, dar cu o notă de kitsch care adesea pe cinefili îi îndepărtează de esența poveștilor originale.

Astfel, „Wuthering Heights” al lui Emerald Fennell se dovedește a fi mai mult decât o simplă adaptare, oscilează între admirație și dezgust, lăsând spectatorii să se întrebe ce a fost în realitate: o salvare a clasicului sau o cădere într-o fantezie modernă superficială.