Vlad Gheorghe, fost europarlamentar și candidat la alegerile pentru Primăria Capitalei, a primit un nou mandat în sfera politică, fiind numit consilier onorific al premierului Ilie Bolojan. Decizia a fost publicată recent în Monitorul Oficial, cu începere din 2 februarie 2026, și marchează o continuare a implicării sale în cadrele de conducere ale statului, deși această activitate va fi neremunerată.

Un gest ce pare să simbolizeze o reformă a imaginii și a responsabilității politice, Vlad Gheorghe a reacționat prompt pe rețelele sociale, subliniind criza administrativă a zonei metropolitane București-Ilfov și necesitatea unei reorganizări administrative urgente. În mesajul său, el subliniază faptul că „șase sectoare plus Ilfovul primesc miliarde, iar Primăria Generală București plătește datoriile”. Mai mult, Gheorghe evidențiază faptul că, de zeci de ani, această structură administrativă a dus la un oraș „sufocat, căpușat, blocat într-o funcționare greoaie, fără responsabilitate, fără urmări.” Așadar, apelul său la reformă și responsabilitate vine într-un moment critic, în care problemele Bucureștiului au devenit din ce în ce mai evidente, iar soluțiile pentru o administrație mai eficientă sunt tot mai necesare.

Vlad Gheorghe a fost un personaj politic activ în ultimii ani, atât în campaniile locale, cât și în poziția de europarlamentar, și a susținut constant ideea de schimbare profundă în administrație. În ciuda faptului că și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de primar general al Capitalei în noiembrie 2025, el s-a retras din cursă doar cu câteva zile înainte de scrutin, alegând să susțină actualul edil, Ciprian Ciucu, de la PNL. Decizia de retragere a fost justificată prin problemele de imagine ale contracandidaților săi, în special în contextul unui sondaj ce îl plasase în umbră față de Daniel Băluță, primarul Sectorului 4, candidat PSD, și Anca Alexandrescu, susținută de AUR.

Mai mult, Vlad Gheorghe formase unirea de forțe în vederea susținerii candidaturii lui Ciucu, despre care spunea că „lucrul responsabil de făcut este să îl susțin pe Ciprian Ciucu, pentru ca Bucureștiul să rămână un bastion al democrației și să nu ajungă în mâinile unor extremiști pesediști.” În ciuda retragerii sale oficiale, Gheorghe a rămas pe buletinele de vot, fiind votat de 633 de bucureșteni, o cifră modestă, dar suficientă pentru a exemplifica complexitatea procesului electoral și a retragerilor din cursă, mai ales când acestea au loc în ultima clipă, pe fondul deciziilor deja tipărite ale scrutinului.

Nu este prima dată când Vlad Gheorghe întâmpină astfel de situații. În campania pentru alegerile prezidențiale din 2024, el și-a anunțat retragerea în favoarea unui alt candidat, Ludovic Orban, care, de asemenea, a apărut pe buletinele de vot, deși își anunțase oficial intenția cu șase zile înainte. Această practică, de a fi votați după retrageri oficiale, atrage atenția asupra complexității și adesea imprevizibilității procesului electoral în România, dar și asupra presiunii exercitate de contextul politic.

Numirea lui Vlad Gheorghe ca senator onorific devine astfel o etapă în cariera sa, în care va urmări probabil să continue influența asupra reformei administrative și a politicilor locale. În același timp, această decizie îl poziționează ca un actor politic angajat și dedicat schimbării, chiar dacă uneori drumul său se intersectează cu provocări și retrageri strategice.

Perspectivele privind viitorul său sunt încă în continuare incert, însă mesajul său clar rămâne acela de a aduce în prim-plan problemele structurale ale administrației românești și de a susține ideea unei reforme fundamentale. Într-un peisaj politic adesea marcat de alianțe fragile și decizii rapide, Vlad Gheorghe pare hotărât ca, prin noua sa poziție, să contribuie la transformarea și responsabilizarea unor instituții ce trebuie să devină mai eficiente și mai aproape de cetățeni.

Lumea politică rămâne atentă la evoluțiile din jurul său, iar reacțiile din spațiul public indică o așteptare constantă cu privire la impactul acestor numiri și decizii. Într-un context în care administrația publică din România cere reforme urgente și orientări clare, implicarea unor figuri precum Vlad Gheorghe pot reprezenta atât o șansă, cât și o provocare pentru viitor.