România începe să reabiliteze râurile, eliminând bariere și praguri artificiale vechi de aproape jumătate de secol, care nu mai au justificare. Aceste construcții, realizate din beton cu înălțimi variind de la câțiva zeci de centimetri până la 3 metri, fragmentau cursurile de apă și afectau biodiversitatea, nu doar pentru pești, ci și pentru vegetație și dinamica sedimentară.

Mulți dintre acești praguri și bariere se află în registrele administrației naționale pentru gestionarea apelor și ale pădurilor, însă există și situații în care acestea nu au proprietar declarat. Un expert în domeniu a explicat că lipsa unui cadru legislativ clar face ca procesul de eliminare a acestor obstacole să fie dificil.

Discuțiile au avut loc într-un eveniment specializat dedicat restabilirii conectivității naturale a râurilor, organizat de o organizație pentru protecția naturii și un grup european dedicat demontării barajelor. În cadrul acestei conferințe, s-a subliniat faptul că barajele au o durată de viață și unele nu mai justifică investițiile în întreținere, fiind nevoie să fie demolate cele care nu mai aduc beneficii economice sau de siguranță, dar care fragmentază habitate și pun în pericol specii rare de pești.

O expertă în inginerie civilă, cu experiență în eliminarea barajelor și restaurarea râurilor, a explicat importanța procesului de demontare, numit „dam removal”. Ea a spus că aceste structuri, fiind creații ale omului, au un ciclu de viață și, odată perimate, unele trebuie reparate, altele demolate pentru a permite revenirea cursului natural și refacerea ecosistemului afectat. Motivele pentru eliminarea barajelor sunt diverse: costuri mari de întreținere, riscuri de siguranță și beneficii ecologice, cum ar fi restabilirea migrării peștilor și a altor specii acvatice.

În România, peste 2.000 de astfel de fragmentări ale râurilor au fost identificate, în mare parte fiind bariere mici, construite acum între 50 și 80 de ani. Un specialist a explicat că aceste obstacole nu afectează doar biodiversitatea, ci și dinamica sedimentară a râurilor, ceea ce influențează de asemenea litoralul și depozitarea sedimentelor în Marea Neagră. El a menționat că procesul de „dam removal” nu vizează demolarea marilor baraje, cum ar fi Porțile de Fier sau Vidraru, ci eliminarea barierelor mici și pragurilor de sub 50 de centimetri până la câțiva metri înălțime, care împiedică peștii să migreze în aval sau amonte și, astfel, determină degradarea habitatelor și scăderea biodiversității.



Sursa articol