În comunitățile tradiționale din zonele rurale ale României, fiecare parte a animalului era valorificată, iar nimic nu se arunca. După sărbătoarea de Ignat, sacrificarea porcului nu însemna doar obținerea de carne, cârnați sau caltaboși, ci și preparate speciale care aveau un loc aparte pe masa familiei, adunând toți membrii împreună.
Gabriela Filip, muzeograf, menționează: „Erau preparate care adunau familia în jurul mesei!”
Imaginea alăturată arată jumările, o delicatesă care și-a păstrat locul pe mesele de astăzi, evoluând de la provizia oferită pentru iarnă la un rafinament culinar modern.



Sursa articol