Inteligența artificială devine, pe zi ce trece, un element esențial al vieții cotidiene ale elevilor și studenților din România. Folosită în mod frecvent pentru realizarea temelor, proiectelor, traducerilor sau pregătirea pentru examene, această tehnologie a pătruns aproape insidios în procesul educațional. Cu toate acestea, realitatea din școli și universități arată că utilizarea AI rămâne nepregătită, dezorganizată și lipsită de reguli clare, fără ghiduri și, cel mai important, fără mecanisme concrete de responsabilizare.

Deși inteligența artificială nu este de mult timp menționată în programa școlară ca un instrument de suport, aplicările sale nu sunt reglementate așa cum ar trebui. În practică, elevii folosesc adesea AI fără restricții, verificând informațiile doar superficial sau chiar deloc, iar procesul de învățare capătă din ce în ce mai mult aspectul unui joc de simple „copi-adele”, în care generarea automată de răspunsuri înlocuiește analiza critică, înțelegerea profundă și gândirea individuală. Pe de altă parte, cadrele didactice sunt adesea rămase în impas, insuficient pregătite pentru a integra această tehnologie în mod responsabil și sigur în procesul educațional.

Lipsa unui cadru clar face diferența între recomandări și realitatea de zi cu zi

Deși Ministerul Educației a început să includă AI în programe, în special în discipline precum matematică, informatică sau economie, implementarea practică lasă de dorit. În școli, AI devine un ajutor frecvent folosit, dar de multe ori fără o direcție precisă sau instruire specifică, ceea ce duce la o utilizare haotică și adesea superficială. Lipsea până acum o strategie clară de formare pentru profesori, dar și politici ferme care să reglementeze modul corect de utilizare. În aceste condiții, AI a devenit pentru mulți tineri o resursă de răspunsuri rapide, reducând procesul de documentare și analiza aprofundată la simple comenzi și răspunsuri generate automat.

La nivel universitar, situația nu diferă prea mult. Sistemele antiplagiat nu pot detecta eficient conținutul generat de AI, iar lipsa unor reglementări clare lasă universitățile fără instrumente eficiente de control. Academia susține că soluția nu este interzicerea tehnologiei, ci adaptarea metodologiei de evaluare. În loc de examene tradiționale, se sugerează tot mai des dialoguri directe, evaluări orale și verificări elaborate ale competenței reale. Astfel, se încearcă să se pună accentul nu doar pe reproducere, ci și pe gândire critică, pe capacitatea de a interpreta și a dezvolta propriile idei.

Modele europene: reguli stricte și reglementări clare pentru utilizarea AI

Altfel, în alte țări europene, modul de integrare a inteligenței artificiale în educație este mai bine definit și mai responsabil. În Ungaria, universitățile au introdus reguli clare care stipulează că studenții pot folosi AI, dar trebuie să declare acest lucru, iar utilizarea la examene este strict interzisă. În Lituania, ONG-uri și autoritățile locale au creat ghiduri precise pentru utilizarea AI în școli, unde elevii și profesorii sunt instruiți să folosească tehnologia respectând reguli de transparență, precum marcarea conținutului generat de AI sau folosirea doar cu acordul profesorului, în activități bine delimitate.

Totodată, aceste exemple arată că succesul integrării AI depinde de crearea unui cadru legal și pedagogic bine definit, de formarea temeinică a cadrelor didactice și de stabilirea unor criterii clare de evaluare. În Spania, de pildă, AI este larg răspândită în școli, dar lipsa unei educații digitale solide și a reglementărilor explicite conduce la confuzie și utilizare incorectă. În Grecia, inechitățile sociale și infrastructura deficitară fac ca accesul la tehnologie și la resurse digitale să fie diferit de la o zonă la alta, accentuând dezavantajele.

România, în tranziție spre o utilizare responsabilă

România se află încă în stadiul de tranziție. Legea și discursul oficial promovează ideea de integrare responsabilă și etică a AI în educație, însă lipsa unor politici concrete, a ghidurilor de bune practici și a unei formări adecvate pentru profesori fac din această promovare un ideal îndepărtat de realitate. În absența unor reguli clare, tehnologia este exploatată, în cele mai multe cazuri, fără discernământ, punând în pericol dezvoltarea gândirii critice și autonomia intelectuală a elevilor.

În același timp, tendințele europene arată clar că nu interzicerea AI trebuie să fie recomandarea de fond, ci învățarea responsabilă a acestei tehnologii. În viitor, școlile și universitățile românești trebuie să găsească condiții pentru a utiliza AI nu ca un simplu instrument de înlocuire a gândirii, ci ca un aliat în dezvoltarea competențelor esențiale pentru o societate digitalizată. Într-o peisaj atât de dinamic, adaptarea și pregătirea profesorilor și elevilor devin cele mai importante investiții pentru o educație autentică, care să nu lase în urmă dezvoltarea critică și autonomia intelectuală în fața avansurilor tehnologice.