În timp ce România continuă să resimtă efectele austerității bugetare, o serie de instituții publice din București aleg să cheltuiască sume semnificative pentru achiziții de tehnologie de ultimă generație, încălcând astfel discursul oficial susținut de autorități. În pofida problemelor financiare cu care se confruntă statul, anumite entități din Capitală dovedesc un interes evident pentru gadgeturi de lux, precum telefoane din gama Apple, cu prețuri care depășesc uneori salariul mediu net pe economie.

Achiziții surprinzătoare în sectorul sănătății și al cercetării

Cel mai costisitor exemplu vine din domeniul sănătății mintale, unde Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog (CNSM) din Sectorul 1 a aprobat, la sfârșitul lunii noiembrie, o achiziție directă în valoare de peste 39.000 de lei. Într-un „coș de cumpărături” mai degrabă reprezentativ pentru lumea high-tech-urilor și a influențerilor, instituția a cumpărat un iPhone 17 Pro Max de 512GB, cu nuanța „Cosmic Orange”, alături de alte două telefoane din aceeași serie și câte seturi de căști AirPods Pro, fiecare evaluată la peste o mie de lei.

Această achiziție, fără precedent pentru domeniul sănătății și realizată în condițiile în care bugetul pentru astfel de cheltuieli publice este strâns, pare a fi mai mult un simbol al risipirii decât o necesitate clar justificată. Deși oficialii nu au explicat în detaliu modul în care culoarea sau capacitatea de stocare ar influența în mod direct activitatea medicală, decizia pare să indice o preferință pentru gadgeturi de top, chiar și în instituții dedicate serviciilor publice.

Instituții academice și administrații locale, în aceeași tendință de lux

Nu doar sănătatea are parte de astfel de achiziții strănute. Fundația „Patrimoniul ASAS”, subordonată Academiei de Științe Agricole, a achiziționat la începutul lunii decembrie un iPhone 17, în varianta de 256GB, la prețul de peste 4.100 de lei. Deși suma este mai modică, în contextul general, rămâne un exemplu clar al tendinței de a privilegia gadgeturile de ultimă generație, chiar și în mediul academic, unde astfel de cheltuieli ridică semne de întrebare privind prioritatea și transparența.

Fenomenul nu pare să fie limitat la București. În întreaga țară, diverse autorități locale și instituții publice au adoptat această cultură a achizițiilor costisitoare, susținătorii explicând aceste decizii prin dorința de a avea „echipamente de ultimă oră” pentru a eficientiza activitatea. În județul Satu Mare, Primăria Tarna Mare a cumpărat opt telefoane iPhone 17 Pro, cu fonduri europene, pentru aproape 44.000 de lei. În sudul țării, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Călărași a achiziționat tot nouă modele ale aceluiași dispozitiv, pentru peste 48.000 de lei.

De ce această tendință ridică semne de întrebare

În mod firesc, astfel de cheltuieli ridică întrebări despre eficiența și transparența utilizării banilor publici. Achizițiile, realizate în contextul în care autoritățile centrale anunță restricții bugetare și majorări de taxe pentru populație, creează o imagine contrastează profund cu realitatea economică a românilor. În plus, alegerea unor modele extrem de performante pentru activități administrative sau de cercetare ridică semne de întrebare cu privire la necesitatea reală a unor astfel de gadgeturi în aceste domenii.

Este clar că fenomenul reflectă o tendință generalizată de a investi în tehnologii de ultimă generație, indiferent de contextul economic. În condițiile în care ștacheta de calitate și performanță a fost ridicată pentru telefoanele mobile, alțile instituții din țară par să urmeze exemplul, întorcându-se spre latura extravagantă a achizițiilor publice. În timp ce autoritățile insistă pe nevoia de austeritate, în realitate, unele cheltuieli ilustrează o disproporție între declarații și practică, ceea ce ar putea pune în pericol credibilitatea managementului public.

Este de așteptat ca această tendință să continue, pe fondul unei lipse de controale și presiuni pentru transparență, iar prețurile exorbitante pentru gadgeturile de lux vor rămâne o chestiune de discuție acerbă atât în rândul specialiștilor, cât și al populației. Într-un peisaj economic și politic insuficient consolidat, astfel de decizii pot duce, pe termen lung, la o pierdere a încrederii în mod real în instituțiile publice.