Profilurile persoanelor cu autism diferă în funcție de momentul în care au fost diagnosticate, fie în copilărie, fie mai târziu în viață, în special în ceea ce privește componența genetică, conform unui studiu publicat recent de cercetători de la o universitate de prestigiu din Marea Britanie. Această cercetare subliniază diversitatea largă în cadrul tulburărilor din spectrul autist.

Autorii studiului, publicat într-o revistă de specialitate, explică faptul că autismul este un termen foarte general, ce acoperă multiple fenomene diferite. Scopul cercetării a fost să determine dacă există diferențe fundamentale între autismul diagnosticat în copilărie și cel descoperit în etape ulterioare, adesea după vârsta de zece ani.

De-a lungul timpului, autismul a fost considerat o tulburare evidentă încă din copilărie, însă în ultimii ani, diagnosticele au fost tot mai frecvente și la adulți sau adolescenți mai în vârstă.

Există două teorii care pot explica aceste diagnostice tardive. Prima sugerează că indivizii au o compoziție genetică similară, dar factorii de mediu precum educația și mediul familial pot intensifica simptomele, făcându-le mai vizibile mai târziu în viață. A doua ipoteză indică existența unor diferențe genetice semnificative încă de la început, ceea ce ar însemna că tipurile de autism din spectru sunt, de fapt, forme distincte ale aceleiași tulburări.

Studiul întreprins de cercetători compară genele a mii de persoane autiste din Danemarca și SUA și confirmă această a doua teorie, concluzionând că autismul diagnosticat în copilărie și cel descoperit mai târziu au diferențe genetice importante.

Un reprezentant al institutului de cercetare a afirmat că „persoanele diagnosticate mai târziu cu autism sunt genetic mai apropiate de cele cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate”. În plus, dincolo de aspectele genetice, și condițiile clinice păreau să fie diferite: cei cu diagnostic tardiv sunt mai susceptibili să dezvolte tulburări psihiatrice, precum depresia.



Sursa articol