Progresul rapid al inteligenței artificiale a adus cu sine nu doar beneficii, ci și provocări semnificative în domeniul creativității și al percepției umane asupra acesteia. Recent, numită și tendința de a substitui creativitatea umană cu sisteme automate, această evoluție ridică întrebări legate de sensul artei și de identitatea personală. În acest context, reflecțiile poetului austriac Clemens J. Setz și analizele recente evidențiază impactul profund al tehnologiei în modul în care percepem și valorificăm procesul creativ.

Într-un eseu publicat de The Guardian, Setz avertizează asupra faptului că inteligența artificială va putea, în viitorul apropiat, să satisfacă aproape orice dorință, reducând astfel sentimentul de gol și incertitudine în experiența umană. Acesta compară această tendință cu povestea basmului „Pescarul și soția sa”, unde dorințele exagerate conduc la dezastre și dezvăluie limitele umane și iluzia controlului asupra destinului.

Astăzi, tehnologia ne face să credem că putem obține rapid orice, de la temele de studiu până la relații afective sau creații artistice. Aplicațiile AI permit generația de conținut în timp real, reducând efortul și timpul necesar pentru realizarea lor. Astfel, elevii pot avea eseuri gata pregătite, iar tinerii pot „locui” într-o lume virtuală purtătoare de orice experiență sau dorință, fără a depune prea mult efort.

O schimbare de percepție are loc și în modul de a defini creativitatea și omenescul. În discursul său, Setz argumentează că această realitate va reconfigura ceea ce înțelepciunea și originalitatea înseamnă pentru generațiile viitoare. Crearea și creativitatea devin mai mult decât un talent uman, întrucât AI-ul poate facilita, chiar și înlocui, anumite forme de exprimare personală, distrugând uneori sensul autenticității.

În plus, avansarea tehnologiei generează și preocupări legate de consecințele morale și sociale. Unele scenarii impun riscuri de natură etică, precum utilizarea AI pentru crearea de conținut ofensator sau nociv. De exemplu, existența imaginilor generate digital, ce pot include abuzuri, ridică întrebări despre limitele și responsabilitatea societății în gestionarea acestor tehnologii.

Autorii și experții din domeniul tehnologic avertizează asupra posibilității ca aceste evoluții să ducă la sentimentul de gol interior, înlocuind conflictele și obstacolele care, anterior, învățau oamenii să-și responsabilizeze dorințele și să caute sensul răspunsurilor personale. Astfel, procesul de maturizare și de dezvoltare a identității umane ar putea fi stabilizat sau chiar devitalizat de o automată satisfacere a tuturor nevoilor.

În final, analiza lui Setz evidențiază că această eră a inteligenței artificiale aduce nu doar oportunități pentru confort și eficiență, ci și riscuri legate de pierderea sensului autentic în creativitate și existență. Indiferent de direcția în care evoluează tehnologia, este esențial ca monitorizarea și informarea continuă să rămână prioritare, pentru a preveni efectele adverse și pentru a evalua corect implicațiile acestor transformări.