Senatorul PSD Titus Corlăţean a afirmat, joi, că susţinătorii săi pentru funcția de lider al partidului nu sunt încă dispuşi să își asume public această alegere, din cauza existenţei unor metode de supraveghere, monitorizare, presiune, intimidare şi chiar ameninţări. El a subliniat că aceste practici se întâmplă în realitate. Corlăţean a menţionat că a transmis colegilor că, dacă în partid nu mai pot discuta liber şi sincer, înseamnă că intră într-o perioadă în care domină o atitudine de frică, asemănătoare unei moluște.

El a explicat că proiectul său pentru partid este intern, iar membrii vor decide dacă vor rămâne bloccați în trecut, afectați de traume și de gestionări deficitare, sau dacă vor încerca o reformă profundă, înnoită cu oameni competenţi, educaţi şi credibili, care să fie transparenți și să dea încredere populației. Potrivit lui, dacă oamenii politici nu inspiră încredere, nu vor avea susținere.

Corlăţean a spus că nu a fost niciodată fascinat sau obsedat de ideea de a deveni lider al PSD, dar în contextul actual de criză a decis să se implice, deoarece mulţi colegi evită să-şi asume responsabilitatea. El a adăugat că a ales să-şi asume această poziție pentru că politica presupune responsabilitate.

Întrebat cine îl sprijină în această inițiativă, senatorul a răspuns că are o susținere considerabilă din partea unor oameni de calitate, dar a reiterat că nu este încă momentul pentru o declarație publică deschisă, deoarece scena politică din PSD este complicată. El a semnalat existența unor modalități de intimidare, atât prin mijloace media, cât și direct, prin oameni din instituții, și a subliniat că aceste practici sunt o realitate.

Corlăţean a spus că, în viitor, va veni un moment în care, cu curaj, va prezenta public proiectul său, împreună cu viitori colaboratori, precum și valorile, viziunea și ideologia echipei. El a subliniat dificultățile în formarea unei echipe solide și a avertizat asupra riscurilor pentru democrație, dacă membrii partidului nu mai pot discuta deschis, ceea ce ar putea duce la o stagnare politică și, în cele din urmă, la pierderea relevanței.



Sursa articol