Scumpirea țigărilor, o taxă eficientă și un model fiscal discret

București – De la 1 aprilie, fumătorii din România vor scoate din buzunare puțin mai mulți bani pentru un pachet de țigări. Ajustarea de preț, deși aparent nesemnificativă, ascunde un model fiscal ingenios și eficient prin care statul își asigură venituri constante. Este un mecanism care trece aproape neobservat, dar care aduce sume importante la buget.

Majorarea nu este o decizie spontană, ci o măsură prevăzută în Codul Fiscal. Creșterea vine la scurt timp după o altă scumpire, mai consistentă, aplicată la începutul anului. Scopul este de a dilua impactul asupra consumatorilor și de a asigura o creștere constantă a veniturilor fiscale din accizele la tutun.

Două tipuri de taxe, un sistem sofisticat

Accizele la tutun nu se rezumă la o singură taxă. Sistemul include două componente distincte. Prima este acciza specifică, o sumă fixă percepută per mia de țigarete. Aceasta asigură venituri constante la buget, indiferent de prețul de vânzare. A doua componentă este acciza ad valorem, un procent din prețul de vânzare cu amănuntul. Cu cât prețul crește, cu atât mai mulți bani ajung la stat.

Ajustarea de preț de la 1 aprilie vizează acciza specifică. Concret, aceasta înseamnă o creștere de câțiva zeci de lei la mia de țigarete, ceea ce se traduce printr-o scumpire de aproximativ 0,50-1 leu pe pachet. Producătorii ajustează prețurile treptat, luând în calcul și alte costuri operaționale.

Cum funcționează „salami slicing”-ul” pe piața tutunului

România practică un model fiscal bine structurat: o creștere consistentă la începutul anului și o ajustare mai mică la începutul primăverii. Această abordare are o logică economică clară. Evită șocul unei singure scumpiri majore, care ar putea genera reacții negative din partea consumatorilor. În schimb, prin distribuirea creșterilor de preț în două etape, impactul este diluat, iar veniturile la buget cresc constant. Cererea pentru tutun este relativ inelastică, ceea ce înseamnă că fumătorii continuă să cumpere indiferent de scumpiri.

Economiștii numesc acest model „salami slicing” – tăierea în felii subțiri. Impactul individual al fiecărei scumpiri este minim, dar, cumulate, aceste ajustări adaugă substanțial la veniturile statului. Din prețul unui pachet de țigări, mai mult de jumătate din sumă ajunge la stat prin accize și TVA.

Pentru un stat cu deficit bugetar, tutunul reprezintă o sursă de venituri sigură, rapidă și cu expunere politică minimă. Modelul permite o creștere discretă a veniturilor, fără consecințe electorale majore. Creșterea de prețuri nu va fi justificată în termeni bugetari, ci prin argumente legate de sănătatea publică sau alinierea la standardele europene.

Potrivit datelor, în 2023, veniturile din accizele la tutun au fost de peste 8,5 miliarde de lei. Autoritățile nu au comunicat încă estimările pentru 2024, dar este de așteptat ca acestea să fie mai mari, având în vedere ultimele majorări.