În ultimele două decenii, serviciile de securitate și informații ale țărilor occidentale au început să achiziționeze din ce în ce mai multe produse de informații de la companii private. Aceste firme oferă acces rapid la mari volume de date din surse deschise, pun la dispoziție expertiză specializată în domenii precum securitatea cibernetică, analiza regională și monitorizarea informațiilor, și ajută guvernele să-și extindă capacitățile fără a crește permanent birocrația, conform unei analize realizate de un expert în domeniu.

Produsele informatice cumpărate de instituțiile de stat includ, printre altele, rapoarte obținute din cercetări deschise despre activitatea pe rețele sociale, monitorizarea știrilor și evaluarea tendințelor, imagini satelitare și date geospațiale, analize de securitate cibernetică privind malware, campanii de hacking și vulnerabilități, acces la înregistrări financiare, date despre transport, urmarirea zborurilor și informații de telecomunicații, precum și evaluări de piață și de risc.

Deși companiile private produc și furnizează aceste produse informaționale, agențiile de securitate și informații ale statului sunt cele care le analizează, integrează și le utilizează în procesele decizionale și operaționale. Excepție fac firmele private de securitate militară și de securitate cibernetică, care pot combina colectarea de informații cu activități operaționale sau pot atenua amenințările cibernetice fără a fi neapărat solicitate de autorități.

De la începutul conflictului ruso-ucrainean în 2014, se poate observa o tendință similară în războiul informațional al Rusiei împotriva Occidentului. Un domeniu major al acestei campanii a fost reprezentat de mass-media controlată de stat, precum canalele de propagandă și de dezinformare, dar și eforturile oficialilor ruși de a cumpăra influență în rândul politicienilor occidentali. Tacticile includeau folosirea energiei ca armă, prin companii de stat sau controlate de stat, încercări ale serviciilor de informații rusești de a răspândi narative favorabile Kremlinului în mass-media occidentală și alte măsuri de influență de la nivel superior.

Un alt aspect a fost reprezentat de inițiative și proiecte aflate în afara controlului direct al Kremlinului, lansate de actori ruși cu resurse limitate sau fără resurse oficiale, însă motivate de interpretări personale despre influența pe care regimul o poate exercita. Aceste inițiative au inclus proiecte media independente, tentative ale unor afaceriști ruși de a lega Rusia de grupuri extremiste din vest, precum și eforturi de a normaliza ocupația teritorială a regiunilor ucrainene, uneori fiind recompensate de Kremlin, alteori fiind fără impact semnificativ.

De asemenea, în 2013 a fost înființată Agenția de Cercetare pe Internet, cunoscută și ca „fabrica de troli”, deținută de un om de afaceri rus dispărut între timp. Aceasta a marcat o etapă nouă în campaniile de influență pro-Kremlin, interne și internaționale. Înainte de apariția grupului Wagner, această agenție era controlată de o companie deține de același om de afaceri, implicată în mai multe activități, de la catering și construcții, la mass-media. Legăturile directe ale fondatorului cu Kremlinul și implicarea sa în politică i-au adus numele de „bucătarul lui Putin”, iar această structură a fost folosită pentru a coordona activități de influență.

Conform studiilor despre tehnologia politică, aceasta poate fi descrisă ca fiind ingineria și manipularea planificată a sistemelor și proceselor politice, menite să modeleze sau să distorsioneze opinia publică, pentru a servi intereselor anumitor grupuri. Metodele includ manipularea mass-media, utilizarea troli sau a roboților online, și fabricarea unui consens fals prin campanii de dezinformare, controverse create artificial sau informații selective și distorsionate. Din anii 1990, Rusia post-sovietică a folosit frecvent această tehnologie pentru a controla scena politică, menținând aparența unei democrații, în timp ce în realitate păstra controlul în spatele scenei prin alegeri manipulate, partide false și propaganda mediatică.

Deși tehnologia politică are un caracter comun, și în alte părți ale lumii, în Rusia ea joacă un rol dominant în stabilirea și controlul scenariului politic. În Occident, însă, aceste practici apar mai subtil și mai bazate pe piață: manipularea opiniei publice, campanii electorale finanțate din surse obscure și propagandă bazată pe date, toate acestea având ca scop influențarea percepției și reducerea participării autentice în procesul democratic.



Sursa articol