Primul test major pentru Ciprian Ciucu, noul primar general al Bucureștiului, prinde orașul într-o stare de alertă financiară extremistă. Cu conturile municipalității aproape epuizate și problemele adunate de-a lungul anilor sub o altă administrație, Ciucu are pe mâini o adevărată bombă cu ceas: reorganizarea societății de transport în comun, STB, și deblocarea unui sistem grav corupt și birocratic. În aceste condiții, orice evoluție capătă un caracter de urgență și tensiune politică, iar semnele de întrebare legate de intențiile din spatele scurgerilor financiare sunt din ce în ce mai stringente.

Situația critică a STB și semnalul de alarmă al noului edil

De la instalarea sa, în urma alegerilor din decembrie, Ciprian Ciucu nu s-a sfiit să tragă semnale de alarmă în legătură cu starea deplorabilă a companiei de transport bucureștene. Într-un interviu acordat Digi24, edilul a afirmat fără ocolișuri că va ordona un audit extern pentru a descoperi cu exactitate sursele exploziei costurilor și datoriilor, care s-au dublat față de mandatul Gabrielei Firea. În timp ce calitatea serviciilor a rămas în fruntea listelor de nemulțumiri ale bucureștenilor, bugetul alocat pentru transport pare să fi fost irosit într-un mod aproape sistematic.

Ciucu a ridicat întrebări și asupra contractelor în derulare și a plăților, estimând că acestea însumează aproximativ 150 de milioane de lei. Muncă, apoi, o rețea complicată de interese politice și conexiuni de familie care se pare că au infectat de mult structura societății de transport, iar relevanța acestor conexiuni a fost mereu trecută cu vederea de opinia publică. Noul edil nu a ascuns intenția de a recurge la măsuri radicale precum insolvența, dacă sindicatele și conducerea societății nuvor accepta un plan dur de restructurare. O situație, în opinia sa, care pare deja să miroase a o eventuală grevă spontană, capabilă să paralizeze, din nou, întregul sistem de transport.

Un sistem de corupție, nepotism și influență politică

Pe lângă problemele financiare, se adaugă un peisaj de influențe nesănătoase și conflicte de interese, ce par să fi devenit parte integrantă a funcționării societății. Partidele politice și factorii de decizie locale, inclusiv numiri controversate, au făcut ca societatea de transport să devină un teren propice pentru rețele de influență, nepotism și chiar corupție. De exemplu, numirea fratelui noului director general, Andrei Dinculescu-Bighea, la Direcția de Achiziții, a trezit suspiciuni din cauza controlului complet pe achizițiile minore sau majore ale companiei, inclusiv a achizițiilor de cafea pentru sediu, ultimele fiind doar o ilustrate a modului în care resursele publice sunt gestionate departe de transparență.

Mai mult, surse din interior au dezvăluit că, în cadrul aceluiași departament, a fost angajat și fratele viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu, pe un post de consilier juridic, ceea ce ridică semne de întrebare privind natura și legitimitatea acestor numiri. În timp ce orașul se confruntă cu lipsa fondurilor pentru investiții de bază, aceste rețele de interese continuă să erodeze orice șansă de reformare reală a sistemului.

Autovehiculele, o altă piatră de încercare

După problemele financiare și politice, problemele hardware completează tabloul sumbru. Autobuzele Otokar, achiziționate în urmă cu câțiva ani, se află într-un proces de degradare accelerată, fiind admiterea unui sistem de mentenanță total nefuncțional. Deși vehiculele turcești au promis costuri mai mici, în practică ele devin o sursă de cheltuieli neașteptată, victime ale proastei gestionări și unei strategii de întreținere ineficiente. Șoferii reclamă frecvent defecțiuni grave, iar în trafic, autobuzele sunt uneori veritabile furnale, ceea ce duce la risipă de resurse și, inevitabil, la scăderea calității serviciului.

În plus, multe autobuze circulă fără asigurare CASCO, ceea ce nu doar crește riscul pentru pasageri, ci și pune întreaga responsabilitate pe umerii angajaților sau pe bugetul public.

Paleta de probleme legal și administrativ

Dincolo de dezastrul financiar, administrația de la București se confruntă și cu lipsa unui cadru legal solid pentru gestionarea societăților din subordinea municipalității. Concursurile pentru managementul STB, de pildă, sunt ținute într-un vis legal, mai ales că nu se știe dacă CGMB, acționarul majoritar, a emis vreo hotărâre clară de delegare a atribuțiilor către TPBI. În plus, se învârte în jurul unor nume controversate, precum Hubert Thuma, președintele CJ Ilfov, condamnat pentru corupție, și al unor membri ai consiliului de administrație aleși pe criterii total politice, cu salarii exorbitante – unele depășind 15.000 de lei pe ședință.

Această structură de conducere, ce pare mai preocupată de păstrarea privilegiilor decât de eficiența și transparența, se adaugă unui peisaj de management defectuos și de lipsă de responsabilitate.

Avaria sistemului de furt de motorină și influența sindicală

Un alt adevăr sumbru dezvăluit recent este sistemul de furt organizat din autobaze, în special din autobaza Ferentari, unde consumul excesiv de motorină a generat pierderi de zeci de mii de euro lunar. Tentativele de a opri aceste practici au fost blocate de sindicatele apropiate de administrație, iar grevele și intervențiile anterioare au cristalizat ideea unui sistem corupt, protejat în spatele armurii aparenței de legalitate și a obedienței.

„Marea familie” a conducătorilor din depouri a preferat să păstreze o reticență dezastruoasă față de orice măsuri de control strict, perpetuând un sistem opac menit să fure fondurile publice pentru buzunare private.

În fața acestor toate, un lucru este clar: reformarea profundă a sistemului de transport al Capitalei a devenit o prioritate, dar și o enormă provocare. Cu mai mult ca niciodată, Bucureștiul resimte nevoia unui management transparent, angajat și curajos, capabil să rupă cercul vicios al corupției și nepotismului dacă vrea să lase în urmă o imagine de oraș modern și funcțional. Lecțiile din trecut sunt clare, iar perspectivele viitoare depind de modul în care noii conducători vor reuși să gestioneze această criză profundă.