Răscruce pentru administrația publică în era inteligenței artificiale: soluții, provocări și diferențe regionale

Din ce în ce mai multe state încep să conteze pe inteligența artificială (AI) ca pilon central în modernizarea administrației publice, de la automatizarea redactării documentelor și trierea cererilor, până la integrarea de asistenți digitali pentru funcționari. În timp ce unele regimuri avansează rapid spre utilizarea zilnică a acestor tehnologii, Europa rămâne mai precaută, evidențiind o abordare fragmentată și mai insipidă în comparație cu alte părți ale lumii.

Chiar dacă România nu apare în studiile internaționale recente, datele și tendințele globale oglindesc o situație familiară: țara se află încă în fața unei etape fundamentale de digitalizare, unde infrastructura, competențele și reglementările sunt în continuare în construcție. În condițiile în care state precum Singapore, Arabia Saudită sau India au reușit să integreze AI în rutina institutionale, România trebuie să fie conștientă că implementarea cu succes nu înseamnă doar dotări tehnologice, ci și formare, politici clare și o infrastructură solidă.

De la adoptare tehnologică la utilizare responsabilă

Potrivit unui index internațional dedicat măsurării gradului de adopție a AI în sectorul public, în 2026, ritmul de implementare s-a accelerat considerabil, însă diferențele între țări sunt flagrante. În aceste studii, Singapore, Arabia Saudită și India sunt considerate modele, deoarece funcționarii publici acționează deja cu ajutorul AI, beneficiind de suport din partea liderilor politici și de instrumente la îndemână. În schimb, Europa păstrează o abordare mai rezervată.

Franța, de exemplu, a fost evidențiată ca o țară unde adoptarea AI rămâne slabă, chiar dacă există investiții și discursuri publice favorabile tehnologiei. Germania și Marea Britanie, pe de altă parte, se află pe o traiectorie de progres, dar diferențele între instituții sunt vizibile, iar lipsa unor ghidaje clare și a accesului universal complică adoptarea de masă. Această situație demonstrează că nu tehnologia în sine face diferența, ci modul în care este integrată în munca zilnică, însoțită de reguli, training și control.

Riscurile „shadow AI” și importanța reglementării

Un aspect crucial evidențiat de specialiști este fenomenul de „shadow AI”: utilizarea neoficială a instrumentelor AI, adesea fără aprobarea explicită a organizației, din cauza lipsei de politici și reguli clare. Această practică poate părea avantajoasă pe moment, însă ascunde riscuri majore legate de confidențialitate, siguranța datelor și transparența deciziilor.

Specialiștii avertizează că libertatea de a folosi AI fără o reglementare corespunzătoare poate transforma aceste tehnologii în adevărate vulnerabilități pentru stat și cetățeni. De aceea, pentru ca AI să devină un accelerator al eficienței în administrație, trebuie să fie condusă responsabil, în conformitate cu proceduri clare și cu monitorizare strictă. Nu este suficient să existe piloturi sau chatboți, ci este esențial ca toate aceste soluții să fie integrate în sistemele existente, cu acces controlat și educație specializată pentru funcționari.

Pentru România, digitalizarea rămâne prioritară

Deși România nu figurează în topul adopției de AI, datele oficiale evidențiază că țara are un avans limitat în competențele digitale de bază. Doar aproximativ 27,7% dintre români dețin competențe digitale fundamentale, ceea ce plasează România la coada UE, și face dificilă trecerea de la simple digitalizări în procese administrative la utilizarea responsabilă a AI.

Pe plan infrastructural, Guvernul a demarat proiecte precum Cloud-ul guvernamental, menit să migreze aplicațiile și să creeze o platformă unitară, dar tranziția de la documente și strategii la practici concrete de zi cu zi întâmpină dificultăți. În același timp, inițiativele de AI sunt monitorizate, însă diferența majoră o face modul în care aceste proiecte sunt implementate, existând o necesitate urgentă de standardizare și de instruire a personalului.

Pe măsură ce alte țări devin mai experimentate în utilizarea AI, România are la dispoziție un teren fertil pentru a evita capcana pasivității: adoptarea responsabilă, trasabilitatea și transparența vor fi, probabil, catalizatori ai unui progres real. În final, competențele digitale și un sistem de reglementare clar vor define discursul succesului în această cursă globală pentru digitalizarea serviciilor publice.