Criza medicamentelor din România afectează din ce în ce mai grav sistemul de sănătate, iar cazul Spitalului Județean de Urgență din Reșița devine din ce în ce mai emblematic pentru o situație dificilă, de care se plâng atât cadrele medicale, cât și pacienții. În lipsa unor tratamente esențiale, numeroși bolnavi rămân fără acces la medicamente vitale, fiind nevoiți să suporte costurile din propriul buzunar pentru a-și asigura continuitatea tratamentului.

Criza medicamentelor: un flagel care se accentuează

De mai multe luni, spitalele din întreaga țară sunt puse în dificultate de penuria medicamentelor, un fenomen care s-a accentuat din cauza problemelor de aprovizionare, creșterii prețurilor și a dificultăților logistice generate de pandemie. La Reșița, angajații unității medicale spun că această criză devine tot mai critică, afectând nu doar tratamentul pacienților, ci și posibilitatea personalului medical de a asigura îngrijirile corespunzătoare.

„Din păcate, sunt situații în care pacientul trebuie să își cumpere singur medicamentele prescrise, deoarece nu mai sunt disponibile în farmaciile spitalului sau în farmaciile din zonă”, explică un medic de la unitatea sanitară. Unele antibiotice, medicamente pentru boli cronice sau medicamentele pentru tratamentul unor afecțiuni grave lipsesc cu desăvârșire, punând în pericol sănătatea și chiar viața celor internați.

Pacienții, cei mai afectați de lipsa medicamentelor

Printre victimele directe ale acestei crize se numără și pacienții. Tinerii cu boli cronice și cei în stare gravă trebuie să-și asigure individual tratamentele, uneori cheltuind sume considerabile pentru procurarea medicamentelor prescrise. Mulți se plâng că, în lipsa unor alternative, sunt nevoiți să reducă dozele sau să nu-și urmeze strict schemele terapeutice recomandate de medici, ceea ce le compromite tratamentul și le pune în pericol sănătatea.

Un pacient, care a cerut să nu-și divulge numele, mărturisește: „Am fost nevoit să cumpăr medicamentele din pungă proprie, chiar dacă nu e corect. Nu pot lăsa boala să avanseze din cauza lipsei de medicamente, dar situația devine tot mai greu de suportat din punct de vedere financiar.”

Această situație nu este o excepție în România, ci o temere generalizată în cadrul sistemului de sănătate, unde lipsa medicamentelor a devenit o problemă cronică. Reacțiile autorităților întârzie să apară, deși numeroase voci avertizează asupra riscurilor la adresa sănătății publice.

Măsuri necesare pentru redresare

În acest context, specialiștii și reprezentanții spitalelor subliniază necesitatea urgentă de remediere a situației. Soluțiile propuse includ suplimentarea fondurilor pentru achiziția de medicamente, facilitarea procesului de import și distribuție, precum și crearea unor mecanisme de monitorizare eficiente pentru a preveni penuria.

Un reprezentant al Ministerului Sănătății a declarat recent că „guvernul conștientizează gravitatea situației și depune eforturi pentru a asigura o aprovizionare stabilă de medicamente. Dar, din păcate, problemele de aprovizionare și deficitul de resurse persistă și trebuie abordate cu prioritate.”

Impact pe termen lung și perspective de soluționare

Specialiștii avertizează că această criză trebuie gestionată cu urgentitate, dacă dorim să evităm un dezastru în sistemul de sănătate românesc. Lipsa medicamentelor poate duce nu doar la agravarea stării de sănătate a unor pacienți, ci și la creșterea numărului de spitalizări, complicații și chiar mortalitate.

Se solicită, astfel, o intervenție strategică, cu accent pe creșterea transparenței în procesul de achiziție și distribuție, precum și pe diversificarea surselor de aprovizionare. În ciuda promisiunilor, situația rămâne critică, iar pacienții rămân cei mai vulnerabili în această luptă pentru accesul la tratament.

Deocamdată, criza medicamentelor continuă să afecteze sistemul de sănătate, iar viitorul pare incert dacă autoritățile nu vor adopta măsuri concrete și eficiente pentru stabilizarea aprovizionării. În lipsa unor intervenții solide, riscă să se adâncească și mai mult, punând în pericol sănătatea publică și încrederea în sistemul medical.