Investițiile imense în inteligență artificială: aproape nimic nu arată rezultate concrete în creșterea productivității

De doi ani încoace, discursul din sectorul tech și business este clar: dacă pui suficientă inteligență artificială în fluxurile de lucru, rezultatele vor veni inevitabil.-Se predică despre un salt spectaculos în performanță, despre creșteri rapide de productivitate care vor muta economia și vor revoluționa modul în care muncim. Însă realitatea economică și studiile recente contrazic vehement această optimism timpurii, aducând în discuție întrebarea fundamentală: unde sunt, chiar acum, beneficiile promise?

De la așteptări la realitate: unde este îngropată productivitatea?

Cele mai mari investiții mondiale în AI au vizat construirea de centre de date, achiziționarea de cipuri și extinderea infrastructurii, în speranța că tehnologizarea va genera un impact cât se poate de vizibil în cifrele macroeconomice. Însă, după doi ani, rezultatele sunt departe de a fi conforme cu promisiunile făcute de entuziaștii digitalizării. Citând un celebru exemplu din istoria economică, analistul J. P. Gownder atrage atenția: „În datele disponibile azi, pur și simplu nu se vede un impuls clar generat de AI.” El nu neagă potențialul tehnologiei, însă subliniază că schimbarea nu se traduce automat în câștiguri măsurabile, iar această criză de a corela teoria cu practica nu e deloc un fenomen nou.

O critică care a rămas valabilă de peste trei decenii, încă din vremea celebrului economist Robert Solow, susține că în ciuda avansurilor tehnologice, statisticile privind productivitatea nu prezintă același optimism. Între 1947 și 1973, rata anuală de creștere a productivității medii era de 2,7%, dar, în perioada 1990–2001, chiar și cu popularizarea PC-urilor, this a scăzut la 2,1%. Și mai recent, între 2007 și 2019, această rată a continuat să scadă, ajungând la 1,5%. Altfel spus, introducerea noilor tehnologii nu a avut efectul liniar și instantaneu pe care mulți se așteptau, iar legătura dintre adopție și creștere economică rămâne complexă și dificil de cuantificat.

De ce promisiunile AI-ului nu se concretizează în buzunarul companiilor?

Unul dintre cele mai pertinente argumente îl oferă studiile recente, care indică o realitate diferită de cea a hype-ului. Cercetări finanțate de MIT și alte instituții independent confirmă că, în multe cazuri, proiectele de AI nu aduc profit imediat. Spre exemplu, programarea, domeniu considerat de mulți ca fiind cea mai compatibilă cu tehnologia, arată nu doar o stagnare, ci chiar o deteriorare a eficienței. Un studiu realizat de Metr a constatat că dezvoltatorii cu experiență, care au folosit instrumente AI în proiecte open-source, au crescut timpul de finalizare cu 19%. Ironia face ca acești programatori să creadă totuși că sunt mai rapizi, dar realitatea îi contrazice, arătând că verificarea și corectarea sugerează un beneficiu mai mic decât cel perceput.

Problema automatizării complete a proceselor nu stă doar în numărul de sarcini rezolvate de AI, ci în realitatea fluxurilor de lucru și a standardelor de calitate. Un benchmark al Remote Labor Index relevă că cele mai avansate sisteme ating o rată de automatizare de doar 2,5%, aproape nimic dacă e să comparăm cu așteptările de la început. În plus, apar și efecte secundare mai delicate: conceptul de „workslop”, unde AI generează muncă „strălucitoare”, dar imposibil de utilizat fără intervenția umană, împinge eforturile în lanț, degr ene încrederea între colegi și corodează cultura organizațională.

Investițiile continue și viitorul AI: între realitate și speranță

În ciuda acestor date, cheltuielile din domeniu continuă să crească. Motivul principal? Inerția pieței și presiunea competitivă. Niciun CEO nu vrea să fie cel care „a ratat valul” și a lăsat în urmă oportunități uriașe. În plus, companiile pariază pe un efect de întârziere: se investește acum în AI în speranța că, după perioada de integrare și ajustări, productivitatea va exploda – dar aceste rezultate vor veni vizibil peste câțiva ani, nu peste noapte.

Deocamdată, impactul real al AI asupra locurilor de muncă rămâne dezbătut. Prezentările și rapoartele vorbește despre o pierdere de până la 6% din totalul locurilor de muncă până în 2030, dar și despre o augmentare a aproape tuturor rolurilor, nu doar dispariții. Adevărul, însă, constă în faptul că transformarea nu se va face fără efort și fără asumarea unor riscuri, iar angajații care vor beneficia cu adevărat de avantajele AI vor fi cei care știu să îi integreze corect în fluxurile de lucru, să măsoare impactul și să adapteze rapid.

Pe măsură ce tehnologia avansează, rămâne de urmărit dacă investitorii și liderii de companii vor găsi calea de a transforma aceste promisiuni în rezultate concrete sau dacă, în final, AI va rămâne doar un simbol al optimismului nefondat, în locul unei revoluții economice reale.