Sinner, sub 0-5, se retrage din finala de la Cincinnati în fața lui Alcaraz: „Mă simt rău, nu pot să mă mișc” – Descriere detaliată.

Jannik Sinner se retrage după o debut copleșitor

(Gaia Piccardi) „Am intrat pe teren doar pentru fani… Îmi pare rău…”. Jannik Sinner este aplecat pe banca de rezerve a terenului central de la Cincinnati. Fața lui este palidă, arată ca și cum ar suferi de o greață puternică. Finala Masters 1000 din Ohio, ultima etapă înainte de deschiderea Open-ului american duminică, durează doar cinci game-uri. Noul campion este Carlos Alcaraz, dar cea de-a paisprezecea confruntare între cei doi tineri talentați nu își are începutul.

Sinner este lipsit de forță, e un simplu fantomă. O stare de rău îl afectează, iar cei doi antrenori sunt conștienți de aceasta; colțul său este sumbru și tăcut, fără încercări de încurajare. Debutul este șocant. Break la zero pentru Alcaraz, care începe în forță, fără să aștepte. Al șaselea punct al meciului îi aparține lui Sinner: este un punct crucial, ce oprește o mică hemoragie. Totuși, Jannik este ciudat de imprecis, nu reușește să întâlnească mingea cu reverul și se apasă pe abdomen (pe partea stângă a corpului). Spaniolul își consolidează break-ul cu avantaj.

După unsprezece minute de meci, italianul reușește în cele din urmă să câștige primul său punct pe serviciul propriu, dar nu îi ajunge: cu un alt break la 15, spaniolul își ia un avantaj care nu corespunde stilului obișnuit al lui Sinner: 3-0. Se aprinde semaforul roșu: numărul unu este pasiv, lipsit de reacții, nu răspunde la stimulente. Alcaraz nu se lasă impresionat, servește primul său as: 4-0. Fără reacție. În aceste condiții, continuă monologul spaniol: 5-0 cu un al treilea break, îngrijorător și anormal.

Jannik se târăște spre schimbul de terenuri, cere ajutorul fizioterapeutului. „Îmi pare rău, nu pot. Mă simt prea rău, nu pot să mă mișc…”. Se retrage. A mai pățit să nu termine un meci, dar niciodată în acest mod. Niciodată într-o finală. Niciodată împotriva rivalului său principal, Alcaraz. Acesta vine spre el, îl îmbrățișează, încearcă să-l consoleze. Pare să-i spună: nu-ți face griji, prietene, nu aceasta contează. Între timp, se apropie în clasament: ajunge la 1890 de puncte în spatele rivalului.

Astfel se încheie, cu o dezamăgire enormă pentru toți, inclusiv fanii lui Sinner și Alcaraz, Masters 1000 de la Cincinnati, extins pe parcursul a douăsprezece zile, total restructurat în formulă și infrastructură pentru a străluci înainte de New York. Și totuși, totul se prăbușește. Nu are sens să joci la aceste temperaturi, nu are sens să se preconizeze o finală luni, în timp ce la Flushing încep calificările pentru Open-ul american, nu are sens să planifici cea mai mare confruntare din tenisul modern, Sinner contra Alcaraz, la ora trei după-amiaza. Mesajul pare clar: cine vrea prea mult, nu obține nimic.

„De ieri nu mă simțeam bine, speram să mă simt mai bine peste noapte, dar m-am simțit mai rău. Îmi pare rău pentru meciul scurt. Și îmi pare rău pentru Carlos: știu că nu așa ai vrut să câștigi”, spune Jannik cu greu în microfon, într-o specie de petrecere îndoliată, ce aruncă umbre lungi asupra apărării titlului la New York.

Se pare o nebunie că marți Sinner va juca alături de Katerina Siniakova în competiția de dublu mixt de la Open-ul american: campionul trebuie să se odihnească și să-și recupereze energia, după aberațiile organizatorilor de la Cincinnati. „A fost cel mai călduros turneu la care am participat…” sunt ultimele cuvinte ale lui Sinner înainte de a urca în avionul privat spre New York.

ATP trebuie să înțeleagă că, în acest mod, se strică totul. Supraîncărcarea calendarului cu evenimente tot mai lungi nu este formula pentru a păstra calitatea tenisului. Fața lui Jannik la Cincinnati spune totul. Însă, pe lângă proasta stare de sănătate, ar fi timpul să se facă auzită.