Astronomii au reușit să detecteze semnale radio „imposibile” provenite de la pulsari, stele neutronice care se rotesc extrem de rapid. Descoperirea, care contrazice o teorie acceptată de decenii, arată că aceste obiecte cosmice pot emite radiații radio nu doar de la poli, ci și din regiunile periferice. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Pulsarii sunt rămășițele unor stele masive care au explodat în supernove. Sunt incredibil de denși – o linguriță de materie de pulsar ar cântări milioane de tone pe Pământ. În timpul colapsului stelar, se formează câmpuri magnetice puternice și o rotație accelerată, ajungând la sute de rotații pe secundă. Emisiile radio ale pulsarilor sunt emise în fascicule, asemenea unui far cosmic. De aici și numele, „pulsar”.

Pulsarii, mai complecși decât s-a crezut

Echipa de cercetare a analizat datele radio de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă și le-a comparat cu date din domeniul razelor gamma. Rezultatul a fost surprinzător: aproximativ 33% dintre acești pulsari emit unde radio din două sau mai multe regiuni diferite, nu doar de la poli. Această proporție este semnificativ mai mare decât în cazul pulsarilor care se rotesc mai lent.

Mai mult, impulsurile radio din regiunile mai îndepărtate coincid cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Acest lucru sugerează că ambele tipuri de radiație provin din aceleași zone periferice. „Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”, a explicat Dr. Simon JOHNSTON, de la agenția australiană CSIRO.

Implicațiile descoperirii: detectare mai ușoară și noi întrebări

Cercetătorii au concluzionat că pulsarii de milisecundă emit unde radio atât aproape de poli, cât și dintr-o structură numită „current sheet”. Aceasta este o regiune îndepărtată, formată din particule încărcate, care se rotește odată cu steaua, dincolo de influența directă a câmpului magnetic. Înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a utiliza pulsarii ca instrumente de precizie.

Descoperirea ar putea explica de ce unii pulsari prezintă semnale radio „fragmentate” sau neobișnuite. Modul în care îi observăm depinde de orientarea lor față de Pământ. Un efect important este că pulsarii de milisecundă ar putea fi mai ușor de detectat decât se credea anterior. Deoarece undele radio sunt emise într-un interval mai larg de direcții, nu mai este necesar ca fasciculul să fie perfect aliniat cu Pământul.

Cu toate acestea, oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin mecanismele prin care sunt generate impulsurile radio la distanțe atât de mari de steaua neutronică și de mediul extrem din jurul ei. Studiul oferă o nouă perspectivă asupra pulsarilor, deschizând calea pentru cercetări viitoare și o mai bună înțelegere a acestor obiecte cosmice fascinante. O echipă de cercetători, condusă de Dr. Michael KRAMER, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie (Germania), a fost implicată în această cercetare.