Prima ședință a noului mandat al Primarului General al Capitalei, Ciprian Ciucu, s-a dovedit a fi un teatru al absurdului, în adevăratul sens al cuvântului. Ca și cum totul ar fi fost pregătit pentru o scenetă grotescă, sala a fost deja plină de tensiune înainte chiar ca ședința să înceapă oficial. țipete, atacuri la personă și aplauze spontane au definit atmosfera, în timp ce consilierii social-democrați vocali, împreună cu alte formațiuni, au încercat să consistently să transforme dezbaterile administrative în scene demne de circ.

Ciprian Ciucu și-a început discursul având un ton dur, cu promisiunea de a tăia din cheltuieli și de a reduce “găurile mari” ale bugetului, comparându-și programul cu măsuri de austeritate aplicate de fostul prefect al Bihorului, Ilie Bolojan. A vorbit despre “dezastru” și “datorii cât bugetul Brașovului”, încercând să atragă atenția asupra a ceea ce el a numit greșelile trecutului. În schimb, opozanții politici – consilierii PSD, AUR și PUSL – au intervenit imediat, solicitând retragerea unor proiecte, invocând proceduri și corectitudine administrativă, dar fără a putea opri războiul verbal care a dominat întreaga sesiune.

Noa majoritate sau joc electoral?
Momentul de vârf al zilei a fost scena comasării unor instituții din subordinea Primăriei, un punct extrem de contestat de partide precum PSD. În ciuda argumentelor pentru necesitatea reorganizării, dezbaterea s-a transformat într-un adevărat spectacol, consilierii social-democrați alegând să solicite retragerea proiectelor, deși în principiu de acord cu măsura. Primarul Ciprian Ciucu, însă, a repetat de mai multe ori că “se testează o majoritate în Consiliul General”, semnalând că deciziile finale sunt încă împărțite și că se află într-un proces de formare a aliaților politici. În mijlocul acestor discuții aprinse, primarul nu a ezitat să arunce cu acuzații la adresa unor instituții create în mandatul Gabrielei Firea, despre care susține că cheltuie bani pe chirii și mașini, “special pentru câte cineva”. Răspunsul consilierilor a fost despre “proceduri” și “corectitudine”, dar acțiunea pare departe de a fi încheiată.

Apariția unui „Piedone” politic și momente de umor involuntar
În mijlocul haosului, o glumă spontană a reușit să spargă tabuu-ul dezbaterilor. Bogdan Jelea, consilier PUSL, a fost aplaudat pentru “înțelepciune”, iar în discursul său, a fost adus în prim-plan un adevărat personaj al politicii locale: Cristian Popescu Piedone. Cu o mimică și o gestică similară, Jelea a stârnit râsul și zâmbetele celor prezenți, dar și o reacție de moment din partea primarului, care a lăsat să se înțeleagă că alternativa de a face dezbateri serioase a fost înlocuită temporar cu umorul involuntar. Această scenă, mai mult decât orice, a demonstrat cât de fragilă este atmosfera acestor întâlniri, unde orice moment comic devine o pauză binevenită în tumultul politic.

Controverse lingvistice și influența inteligenței artificiale
De substanță, dezbaterile s-au concentrat pe teme precum modernizarea transportului public și reorganizarea unor afaceri ale Primăriei. Primarul a folosit expresia “a aduce aport”, generând discuții despre pleonasm și originea termenului, în timp ce un consilier a făcut valuri cu o declarație curioasă: că a verificat pe ChatGPT, inteligența artificială, pentru a afla dacă problema scumpirii biletelor de transport depinde de preț sau de alte perturbări legate de angajați. Pentru prima dată în istoria administrativă a Capitalei, o AI a fost invocată ca argument oficial, ridicând întrebări despre limitările și potențialele influențe ale tehnologiei în deciziile publice.

La finalul zilei, după patru ore de lupte verbale și tărăgănări, proiectele cele mai importante au picat, iar primarul a lansat un discurs de tipul „responsabilitatea îmi aparține, deși sunt criticat”, încercând să transfere vina pentru blocaj asupra altora. Rămâne de văzut dacă această luptă va străpunge terciul politic sau dacă, la fel ca și în trecut, va fi reluată cu noi scenarii și personaje în episoadele următoare.

Capitolul ședinței iese până acum ca o parodică a administrației, în care deciziile se amână, iar umorul involuntar acoperă, deocamdată, criza decizională. În contextul în care și dezbaterile despre orașul în care trăim par din ce în ce mai mult o compoziție de teatru absurd, rămâne să se vadă dacă, la final, orașul își va găsi într-adevăr calea sau dacă va rămâne prins în furtherul artiștilor politici, în așteptarea unei lumi mai clare.