Primăria Sectorului 2 a făcut recent o alegere controversată, atribuită prin achiziție directă, pentru furnizarea de clorură de calciu destinată deszăpezirii, într-o mișcare care ridică semne de întrebare în contextul actual al cheltuielilor publice destinate iernii. Contractul, în valoare de 235.600 de lei (aproximativ 50.000 de euro), a fost acordat firmei Stabil Construct SRL, pe 2 februarie, pentru livrarea a 1.520 de saci de câte 25 de kilograme fiecare, la un preț de 155 de lei pe sac, ceea ce înseamnă o cantitate totală de 38 de tone.

Clorura de calciu, un material esențial în lupta cu zăpada și gheața, are un avantaj clar față de sarea clasică: poate acționa chiar și la temperaturi extreme, până la -25 de grade Celsius. Datorită concentrației de 77%, produsul cumpărat de primărie este folosit ca material degivrant și antiderapant, fiind eficient în condiții dificile, în timp ce sarea are limitări, mai ales în condiții de frig extrem, devenind inutilizabil sub -10 grade Celsius. În piața liberă, însă, prețul pentru un sac similar, dar cu o concentrație mai mare de 94-97%, este de aproximativ 169 de lei, en-detail, ceea ce accentuează diferența de costuri. În condițiile unor achiziții en-gross, furnizorii obișnuiesc să ofere prețuri mai mici, dar experiența arată că și astfel, diferențele rămân ridicate.

Firma Stabil Construct SRL are o prezență discretă pe piața locală, înregistrată în Prahova din 2007, fiind deținută de Maria Vlăsceanu. Cu doar un angajat, aceasta are în bilanț datorii de aproape 30.000 de euro și, potrivit ultimelor date depuse la Ministerul Finanțelor, nu a înregistrat venituri, ci pierderi de 1.500 de euro. Cu toate acestea, autoritățile locale au optat pentru această ofertă, într-o perioadă critică pentru gestionarea bugetului de iarnă, în contextul în care achizițiile publice sunt tot mai subiect de dezbateri privind transparența și eficiența.

Pentru mulți, această mișcare pare a fi parte a unui obiectiv mai amplu de a gestiona costurile, mai ales în condițiile în care Primăria Sectorului 2, condusă de edilul Rareș Hopincă (PSD), plătește în mod regulat sume enorme pentru mobilizarea utilajelor de deszăpezire. Potrivit datelor recente, instituția cheltuiește peste 12.000 de euro zilnic pentru aceste servicii, chiar dacă ninge sau nu, în cadrul unui contract de aproape 7,6 milioane de lei (aproximativ 1,5 milioane de euro). Suma a scăzut cu circa 23% față de sezonul trecut, însă suma totală cheltuită până acum depășește deja două milioane de euro.

Contextul acestor cheltuieli alarmante nu este nou pentru bucureșteni și specialiștii în gestionarea crizei de iarnă. În 2019, Digi24 a publicat un articol referitor la modul în care primăriile din Sectorul 2 al Capitalei încasau sume uriase, în condițiile în care cheltuieau aceleași resurse, indiferent dacă fulgii de nea se așezau sau nu. Fostul senator PSD, Ilie Ciuclea, patronul companiei Supercom, responsabilă și de aceste servicii, susținea atunci că „Așteptarea sunt acei oameni care dorm 24 de ore din 24 în campusul nostru de aici și, în momentul în care trebuie să intrăm în dispozitivul de lucru, în zece minute colegii mei sunt la volanul mașinilor. Nu știu câte milioane, dar încasează așteptare. Nu este normal?”

Controversele privind achizițiile publice și cheltuielile excesive pentru servicii de deszăpezire continuă să fie subiect de dezbatere, mai ales în contextul în care recent, primăria a anunțat că a plătit aproape 20.000 de euro zilnic pentru acoperirea „taxei de așteptare” a zăpezii, pentru o perioadă de până la 120 de zile, indiferent de condițiile meteorologice. Această sumă reprezintă o cheltuială uriașă pentru bugetul local, iar viitorul apropiat va aduce probabil alte decizii, pe fondul criticilor legate de eficiență și transparență în gestionarea fondurilor publice destinate sezonului rece.

Pentru moment, autoritățile susțin că aceste cheltuieli sunt o necesitate, pentru a asigura funcționarea în condiții de siguranță în timpul iernii. În timp ce discuțiile despre transparență și responsabilitate continuă, administrația locală pare să prioritizeze funcționalitatea imediată, cu prețul unor investiții și achiziții ce vor rămâne în vizorul opiniei publice pentru mult timp.